Cu smerenia împuținăm întristarea adusă de ispite
Să ne aducem aminte de făcătorii de rele, care se dau pe ei înșiși în mâinile judecătorilor ca să fie pedepsiți pentru faptele lor. Aceștia, atunci când încep să fie chinuiți, dacă se smeresc și își mărturisesc fără întârziere nedreptatea lor, sunt pedepsiți mai puțin și suferind acele dureri, se izbăvesc. Dacă însă rămân neînduplecați și nu vor să-și mărturisească fărădelegea, chinurile lor se înmulțesc. Iar la sfârșit, după multe suferințe și după ce trupul lor ajunge plin de răni, sunt nevoiți să mărturisească, chiar și fără să vrea, dar acum nu le mai folosește la nimic, deoarece au îndurat deja toate acele chinuri. Căci și noi pentru păcatele noastre cele nesăbuite suntem predați, ca să fim miluiți, în mâinile Dreptului Judecător al tuturor oamenilor și primim loviturile întristărilor, până când le vom mărturisi. Atunci pedeapsa se micșorează. Așadar, dacă atunci când va veni peste noi toiagul Judecătorului ne vom smeri și ne vom aduce aminte de nedreptățile noastre, mărturisindu-le în fața Dreptului Judecător, cu puține ispite și întristări ne vom izbăvi. Dar se poate ca în timpul certării să ne cuprindă încăpățânarea și să nu mărturisim că noi am greșit, fiind vrednici să pătimim și mai multe, ci să aruncăm vina pentru păcatele noastre asupra oamenilor. Ba încă și asupra diavolilor, iar uneori chiar și asupra dreptății dumnezeiești și astfel ne scoatem pe noi înșine nevinovați.
Ne încăpățânăm și nu ne pocăim, deși știm că Dumnezeu cunoaște mai bine ceea ce ne este de folos și că dreptatea Lui se întinde peste întreaga lume și că fără să poruncească El, nimeni nu este pedepsit. Deci dacă vom înfrunta întristările noastre cu o astfel de încăpățânare, orice necaz va veni peste noi, ne va aduce op mâhnire neîncetată, iar necazurile noastre vor deveni și mai cumplite și vor veni unele după altele. Iar aceasta până când vom dobândi o adevărată cunoaștere de sine, ne vom smeri și vom conștientiza că am păcătuit. Dar dacă ne vom învârtoșa și, siliți fiind de necazuri, vom mărturisi păcatele noastre la sfârșit, această mărturisire nu ne va folosi, de vreme ce am îndurat toate întristările și ispitele și ne-am lipsit de mângâierea pe care o aduce pocăința.
Sfântul Isaac Sirul ce de Dumnezeu-insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare
