Ce oare sunt toate acestea, dacă nu un schimb de cuvinte?

Oamenii, când se preţuiesc, îşi dăruiesc unul altuia ce au mai bun, bucurându-se astfel prin darul primit de însuşi dăruitorul. Orice dar este precedat de cuvinte. La fel se întâmplă la Liturghie. Venim să aducem un dar lui Dumnezeu. Nu putem să o facem tăcând, ci începem să vorbim cu Dumnezeu. Astfel că spunem “Doamne miluieşte”; sau spunem: „Doamne, cât eşti de minunat! Cât de tare şi de puternic! Cât este de binecuvântată împărăţia Ta!” Mai spunem:
“Doamne, iartă-ne!” Ne rugăm pentru pace, pentru vreme bună, pentru bolnavi etc. Zicem: „Te rugăm, Doamne, dă-ne toate cele de folos sufletelor noastre.” Deci începem prin a trimite cuvintele noastre către Dumnezeu.
Apoi Dumnezeu ne răspunde. El trimite cuvintele Sale către noi, vorbindu-ne printr-unul din Apostolii Săi la citirea Apostolului, apoi ne vorbeşte prin Fiul Său cel Unul Născut, Domnul nostru, la citirea Evangheliei. După aceea, ne vorbeşte prin slujitorul Său, preotul, în predică. Astfel ascultăm Apostolul, Evanghelia şi predica – fiecare chemându-se „Cuvântul lui Dumnezeu”. Ce oare sunt toate acestea, dacă nu un schimb de cuvinte? Îi vorbim lui Dumnezeu, iar El ne vorbeşte nouă. Avem o convorbire prietenească cu Dumnezeu.

Anthony M. Coniaris, Introducere în credința și viața bisericii ortodoxe