Treptat crește în noi credința
Întreaga viață m-a chinuit gândul ”Care este rostul vieții?”, m-am întrebat unde duce această viață. Oare spre bogăția materială pe care omul se trudește atât să o agonisească, să mănânce și să bea, oare asta să fie totul?? Slavă lui Dumnezeu, în viața sa, Sfântul Serafim din Sarov ne deslușește că țelul vieții este întoarcerea în brațele Tatălui nostru Ceresc, ca noi oamenii, aici pe pământ, călăuziți de Duhul Sfânt, să fim asemenea îngerilor din ceruri.
Pentru că suntem copii ai unor părinți căzuți, ne este mai lesne să ne abatem de la calea cea dreaptă decât să ne lepădăm de numeroasele noastre fapte rele pe care le-am săvârșit de-a lungul vieții, în sânul familiei. Deși noi suntem copie a părinților noștri, care nu au fost desăvârșiți și nici vrednici să ne ofere ce este mai frumos, totuși am văzut la ei și mai apoi, în viață, multe nedreptăți și am îndurat multe dureri ale inimii. De aceea, toți tânjim după desăvârșire și dorim să descoperim care este scopul vieții acesteia. Descoperim acest lucru treptat, după cum ne spun Sfinții Părinți: ”Treptat crește în noi credința.” Unul dintre Sfinții Părinți chiar spune: ”Credința mea din anii tinereții, față de cea pe care o am acum, la bătrânețe, era pur și simplu necredință,” Credința noastră crește treptat și, când se întărește în Domnul, devine puternică și tare.
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Ed. Predania, București, 2010