Toți creştinii trebuie să treacă prin focul păcatelor

Durerile sunt crucea care arde păcatele pe care noi nu le recunoaştem a fi păcate. Şi de aceea trebuie să mulţumim milosârdiei lui Dumnezeu, trimisă nouă prin dureri. Fiecărui creştin îi revine să treacă prin focul păcatelor şi e uşor de înţeles aceasta, căci nu există om care să fi trăit şi să nu fi greşit. De asemenea, printre urmările păcatelor se află şi bolile. Nu mă rog pentru ca durerile să plece, ci pentru ca tu să le preţuieşti corect şi să le înţelegi.

Comoara trebuie împărţită, dar cu chibzuinţă, nu oriunde, ci în Biserică, în mâini de nădejde. Nu merită să crezi în născocirile omeneşti, cum că sănătatea ta este în mâinile lor şi că ştiinţa şi capacităţile lor pot trece peste hotărârea lui Dumnezeu. Chiar tu însuţi ai devenit cu timpul mai atent. Şi aceasta arată că îngerul tău păzitor este cu tine şi te povăţuieşte la nevoie.

Arhimandrit Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013 – fragment