Despre curăţia trupului, a sufletului şi a minţii

Curăţia trupului este cuvioşia dobândită prin izbăvirea de întinăciunea cărnii. Curăţia sufletului este libertatea de patimile cele ascunse ce se mişcă în cugetare. Curăţia minţii se arată în descoperirea tainelor. Căci atunci ea se curăţeşte de toate cele ce cad sub simţuri, în chipul grosimii lor. 

Pruncii cei mici sunt curaţi cu trupul şi nepătimaşi cu sufletul, dar nimeni nu-i numeşte curaţi cu mintea. Deci curăţia minţii este desăvârşirea prin petrecerea în vederea cerească proprie cetelor ce se mişcă în afara simţurilor, prin puterea duhovnicească, în nenumăratele minuni ale acelei lumi cereşti. Trăirea acestor minuni şi-o împărtăşesc între ele, în slujirea lor nevăzută, acele cete subţiri, care au înţelegerea descoperirilor, aflându-se într-o legătură în schimbarea lor din toată clipa.