Să ne grăbim mai întâi a ne împăca

Mânia trebuie oprită nu doar în afară, ci alungată degrabă din toate cotloanele inimii noastre, ca nu cumva orbiți fiind de întunericul ei să nu mai putem privi nici măcar lumina unei povețe drepte ori să luăm aminte la știință, și astfel să nu ne mai arătăm ca templu al Duhului Sfânt de cum duhul răutății și-a aflat sălaș întru noi.

Să ne rugăm neîncetat, ”ridicând mâini sfinte, fără de mânie și fără șovăire (I Timotei 2,8) la Dumnezeu, ca să nu păstrăm în inima noastră otrava mâniei și să ne facem vinovați de încălcarea evangheliceștii și apostoliceștii porunci, care ne cere să ne rugăm pururea oriunde ne-am afla.

Dacă fratele se mânie împotriva noastră, rugăciunea ne va fi la fel de nefolositoare ca și când noi am avea mânie împotriva lui. Să ne grăbim, așadar, mai întâi a ne împăca.

Caută să îndepărtezi răutatea nu doar de la faptă, ci chiar din gândul tău, îndepărtând astfel ura și răzbunarea din minte și din inimă.

Sfântul Ioan Casian, Sfinții Părinți despre războiul nevăzut cu păcatele, Ed. de Suflet, București, 2010