Relaţiile sexuale înainte de căsătorie au efecte negative după oficializarea acesteia?

Dacă unii tineri au relaţii sexuale înainte de căsătorie sau unii practică păcatul malahiei şi apoi ajung să se căsătorească, credeţi că şi căsătoria lor va avea de suferit, din cauza acestor relaţii sexuale şi acestor practici interioare ei?

Da, din multe puncte de vedere căsătoria lor va avea de suferit. În primul rând, din punct de vedere al echilibrului. Căci s-a făcut un păcat, el trebuie ispăşit. Dacă nu-l ispăşim, el tinde să echilibreze. Şi atunci, dacă ai făcut răul, ori îl ispăşeşti, ori îl tragi după tine cu urmările lui. În mod logic este să se întâmple aşa.

Apoi, sub aspect medical, medicina ne spune de toate: ce înseamnă, cum înseamnă. Iar din punct de vedere al aspectului moral, din punct de vedere al sentimentelor, o fată are un mare defect, care este şi o mare calitate în acelaşi timp: ea iubeşte total, iubeşte puternic, iubeşte perfect. Ce înseamnă asta? Ea reuşeşte într-o relaţie (nu neapărat sexuală, dar mai ales sexuală) să dea din ea tot, sub aspect sentimental. Partenerul ei „de pat”, să-l numim aşa, că n-avem cum altcumva să-l numim, dă sau nu dă. Fiind bărbat, are şi el acest handicap pe care-l speculează: el dăruieşte sau nu dăruieşte din sentimentele lui.

Concluzionăm că fata dând tot, rămâne golită de sentimente. Căsătorindu-se cu el este o situaţie de reparare, dar căsătorindu-se cu altul avem de-a face cu o fată golită de sentimente, care în următoarea ei căsnicie urmează să joace foarte mult teatru (pentru că ea nu mai are ce oferi). Ea dă numai cu raţiunea, nu mai dă cu inima, sentimental nu mai poate să dea, sau dă foarte puţin. Şi atunci sigur că apar problemele, pentru că soţul va simţi cât poate ea să dea.

Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011