Părintele care și-a prevestit sfârșitul, Constantin Sârbu: Vor plânge lacătele la uşi, că nu va mai fi cine să facă slujbă

Părintele Constantin Sârbu şi-a prevăzut sfârşitul.

Ana Cristea ne povesteşte: Pe data de 3 octombrie 1975 urma să plec la băi. Aveam canon să nu mă împărtăşesc până de Crăciun. Totuşi, la sfârşitul lui septembrie, ştiind că plec, Părintele îmi spune:

– Pregăteşte-te să te împărtăşeşti duminică.

– Dar cum, Părinte? Am canon să nu mă împărtăşesc până la Crăciun.

– Ştiu eu ce-ți spun. Tu pregăteşte-te, duminică te împărtăşesc.

De atunci presimțea el sfârşitul lui.

La întrebările noastre, Matilda (Cocuța) Mircea îşi încheie amintirile, spunându-ne:

În vara anului când a murit, l-am visat pe Părintele Constantin Sârbu în curtea bisericii, unde totul era uscat: pomii, florile, iarba. Când i-am povestit mi-a zis:

– Când voi pleca eu.

– Dar unde te duci?

– Vreau să mă duc în străinătate (nu voia să spună că va muri).

– Dar ce să cauți acolo, Părinte?

– Aşa o să vă uscați şi voi, cum e pădurea asta uscată. Aveți grijă că vor veni timpuri grele. La urmă de tot n-or să mai fie preoți, uşile încuiate, au să plângă lacătele la uşi, că nu va mai fi cine să facă slujbă. Să vă duceți după un preot cu un picior încălțat şi unul descălțat. Cât îi aveți acum, cercetați-i şi împărtăşiți-vă. Atunci se va închide cerul şi nu veți mai avea de unde lua credință. Aceea pe care o aveți, aceea să o păstrați. Să nu vă mândriți, să nu mințiți, faceți bine, căci dacă faceți păcate piere şi credința. O părticică mică, în adâncul inimii, stă ascunsă acolo şi dacă faceți o faptă bună mai prinde şi ea viață, e veselă. Dar, dacă voi nu faceți nimic, nu postiți, nu vă rugați, nu faceți milostenii, se micşorează, se micşorează… şi gata.

Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2008 – fragment