Nu numele luat în sine cuprinde pe Hristos, ci numele chemat cu credinţă

Hristos nu se sălăşluieşte în inima noastră dacă nu I ne deschidem şi noi în mod conştient şi voit. Iar aceasta noi nu o putem face decât gândindu-ne mereu la El şi la tot ce înseamnă El pentru noi şi pomenindu- L sau chemându-L pe nume. In sensul acesta însuşi numele Lui, chemat continuu, e o deschidere continuă a inimii pentru Hristos cu o tot mai mare afecţiune faţă de El şi deci un mijloc de a-L avea sălăşluit în noi, într-o lucrare tot mai simţită. Nu numele luat în sine cuprinde pe Hristos (…), ci numele chemat cu credinţă, adică alipirea noastră de El însuşi, prin pomenirea afectuoasă a Lui. Atunci se face o legătură între noi şi El, ca de la persoană la persoană şi, deci, o comunicare a puterii Lui către noi.

Pr. Prof. Dr. DUMITRU STĂNILOAE, Note de subsol, Filocalia, vol.VIII