Lucrarea tăcută a lui Dumnezeu

Nenumărați oameni lucrează, de dimineață și până seara, la lumina Soarelui, fără să privească la Soare, fără să simtă Soarele, fără să cugete măcar o dată la Soare!  Nenumărați oameni își petrec veacul în lumină, cu puterea și cu ajutorul lui Dumnezeu, fără măcar să privească la Dumnezeu, fără să cugete măcar o dată la Dumnezeu! Și Soarele tace fără mânie, și continuă să lumineze neîncetat. Și Dumnezeu tace fără de mânie, și continuă să ajute neîncetat.  Însă, când se face întuneric, când cade ceața, când ciupește gerul, atunci oamenii își aduc aminte de Soare, își întorc privirea spre Soare, laudă Soarele, suspină după Soare.  Tot așa, când încep suferințele, lipsurile, chinurile în neputință și strâmtorările fără ieșire, oamenii își aduc aminte de Dumnezeu, își întorc privirea spre Dumnezeu, Îl laudă pe Dumnezeu și suspină după Dumnezeu.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău