Unii păstori sufletești acreditează și întrețin o serie de practici necanonice

Dacă în evlavia sănătoasă atenția omului este centrată pe relația de iubire cu Dumnezeu și cu semenii, pe prețuirea celuilalt prin smerirea de sine, în falsul misticism în centru nu mai e loc nici pentru Dumnezeu, nici pentru semeni, deoarece totul este ocupat de  propria  persoană închisă în sine, suficientă sieși, separată de semeni prin mândrie. Iubirea conștientă a lui Dumnezeu și a semenilor e înlocuită, în consecință, și în planul trăirii liturgice cu anumite practici și „ritualuri de cult” noi și nerecunoscute de întreaga Biserică. În Ortodoxie, toate rânduielile liturgice, fiind actualizări ale momentelor principale din istoria mântuirii noastre, sunt creatoare de smerenie și de comuniune între oameni căci aduc credincioșilor conștienți harul Duhului Sfânt, harul Duhului Iubirii dumnezeiești, în toate rânduielile de cult lucrează însuși Mântuitorul Hristos – izvorul harului – printr-un dialog iubitor și rațional cu noi, și ne angajează și pe noi la iubire unii pentru alții. De aceea, să fim clar înțeleși că nu aprinsul mecanic a 9 lumânări sau acatistele date la 7 biserici simultan sau împlinirea strictă a pravilei de post și rugăciune cu gura sau intrarea în vreo grupare de „elită duhovnicească” ne ajută automat la mântuire, ci păzirea poruncilor lui Hristos în Duhul întregii Biserici. Mulți evită pe cât pot Taina Spovedaniei, canonul de pocăință și virtuțile creștinești absolut necesare mântuirii și se îndreaptă spre „rețete sigure” de genul „9 Masluri” , ”50 rugăciuni de 9 zile consecutive”, descântece și tratamente pe la tot felul de țigănci, prooroci, paranormali etc. Cu durere, sesizăm astăzi în Biserică o adevărată invazie a păgânismului prin mentalitatea magică, prezentă la tot mai mulți credincioși. Evitând intenționat (din motive pur pământești) sau nu catehizarea credincioșilor în direcția creșterii lor morale și duhovnicești, unii păstori sufletești acreditează și întrețin o serie de practici necanonice, practici care, pe de o parte, le duc faima de mari „făcători de minuni”, iar pe de altă parte țin oamenii într-o stare de confuzie spirituală, ce degenerează  treptat într-o mentalitate magic-fetișistă. „Prin practici de felul acesta nu se mai servește opera de educare și spiritualizare a sufletelor prin religie, ci sub forme creștine se servește opera de scufundarea lor în imoralitate și în întunericul și robia unor puteri obscure, care se dezlănțuie prin practici de sugestie și de magie.

Ieromonah Adrian Făgețeanu, Ieromonah Mihail Stanciu – De ce caută omul contemporan semne, minuni și vindecări paranormale?