Încercări au şi mirenii şi monahii

Ştiţi câţi ani de durere suportabilă şi câţi ani de durere insuportabilă am avut? Durerea suportabilă este, însă, o situaţie permanentă. Câte am mai tras mai întâi cu bronşiectazia, apoi cu operaţia pe care am avut-o, apoi cu întâmplarea cu intestinele, apoi jumătate de an m-am luptat cu discopatia, m-a durut foarte tare. Nu am putut face nici metaniile pe care le făceam. Aveam, însă, probleme şi la ascultare şi mai trebuia să primesc şi oamenii care veneau. Apoi, mi-a apărut ceva la burtă despre care mi-au spus că e din cauza herniei. Când mă odihneam mă durea şi se umfla foarte tare.

Într-o zi, chiar de Sfântul Pantelimon, era umflat acel loc şi trebuia să merg la Schit pentru priveghere. Am spus că fie ce o fi, voi merge. În timpul slujbei am vrut să mă aşez puţin, dar m-am gândit că dacă mă voi aşeza eu şi ceilalţi se vor aşeza, deci am preferat să nu stau jos deloc. După douăsprezece ore de priveghere am crezut că s-a înrăutăţit mult locul unde mă durea. Când m-am întors la chilie, nici nu am intrat bine înlăuntru că a şi sunat clopoţelul: «Părinte, deschide!», am auzit pe cineva strigând. Am zâmbit. În regulă, acum vom continua, mi-am spus. Şi, într-adevăr, în puţin timp au venit alţii şi alţii. Seara, când am terminat de primit lumea, am văzut că acea umflătură dispăruse cu desăvârşire. În ziua următoare, în timp ce mă odihneam, iar a apărut. Mă incomoda şi mă durea, dar mă şi bucura pe de o parte. Dacă Hristos a îngăduit asta, ştia El că mă va ajuta, îmi va fi de folos. Cinci ani am avut umflătura aceea. Ştiţi ce suferinţă? Încercări au şi mirenii şi monahii.

Sfântul Paisie Aghioritul, Editura Doxologia – fragment