Evanghelia nu ne spune să răspundem răului cu rău

Hristos, Mântuitorul nostru, cunoscând toate câte se vor întâmpla, ni le prevesteste în Sfânta Lui
Evanghelie, pentru ca să luăm măsuri si să ne pregătim. Să nu avem nici o justificare că nu ni le-a spus, că nu le-am citit, că nu le-am auzit si că de aceea nu ne-am pregătit. Nu, Hristos ni le-a spus amănunțit. La fel Biserica si Sfinții Părinți Propovăduitori si toți cuviosii lui Dumnezeu vorbesc despre cele pe care trebuie să le lucrăm. Adică despre faptele luminii, ale Evangheliei, pe care, lucrându-le, să scăpăm de toată această uriasă primejdie.
Din nefericire, toate lucrurile, si mai ales păcatul, ne arată, precum se vede, că se apropie sfârsitul.
Auzim de războaie, si se vor face. Vedem cutremure. Vedem păcatul, vedem satanismul, si ce nu ne văd ochii? Tehnologia va ajunge până la a ne scoate din minți, din credință. La ce să ne mai asteptăm?
Cu toate că si moartea fiecărui om este o a doua venire, totusi o asteptăm acum si o vedem venind la modul general. De aceea să ne pregătim încontinuu, să ne curățim, să fim neprihăniți pe dinăuntru, să lucrăm faptele luminii, cele pe care ni le spune Hristosul nostru, faptele dragostei. Inima noastră să devină lipsită de răutate, precum a pruncilor. Asa cum a zis Domnul: “Dacă nu ne vom face ca si copiii în nerăutate si în dragoste, nu vom putea intra în Împărăția Cerurilor“. Nu zice să avem mintea copiilor si judecata lor, ci nerăutatea inimii la care să ajungem în legătură cu aproapele nostru. Acesta poate să ne facă rău, să ne înjure, să ne batjocorească, să râdă de noi, să ne privească cu trufie, noi trebuie să ne păstrăm inima în nerăutate, precum pruncii, si astfel ne vom mântui. Dar dacă începem să pretindem ce-i al nostru bătându-ne cu pumnii în piept si să cerem dreptate, vom fi găsiți vinovați. Căci Evanghelia nu ne spune să răspundem răului cu rău.
Mai mult decât toate să ne aducem aminte de ziua aceea înfricosătoare a Judecății, si desigur, cum a zis Sfântul Siluan Athonitul, să medităm la iad, încât noi să ne ferim a ajunge la această stare. Când această meditație va deveni pentru noi temelie si viață, vom fi ajutați să ne ferim de faptele întunericului si astfel vom scăpa de acest groaznic si înfricosător iad. Să ne închinăm, să-I mulțumim si să-L slăvim pe Hristosul nostru, care S-a făcut om pentru ca noi să devenim dumnezei. Să-L cântăm si să-L preamărim pentru că S-a jertfit pentru noi, ne-a deschis ochii, ne-a arătat drumul luminii, ni l-a trasat si ne-a ajutat să păsim pe el. Ne-a dat ca armă cu care să-i lovim pe vrăjmasi în dreapta si-n stânga, arma luminii, Evanghelia Lui, în care sunt scrise toate, pentru a ajunge biruitori la final, la poarta de aur pe care scrie Ierusalimul Ceresc. Ierusalimul Ceresc îsi asteaptă copiii si copiii lui sunt cei care urmează modelul, si modelul este Hristos.

Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire