Cum ne poate ajuta rugăciunea dacă persoana pentru care ne rugăm este păcătoasă şi nu se roagă?

– Dacă ne rugăm pentru cineva, pe ce poziţie trebuie să ne situăm? Ne identifi­căm cu persoana pentru care ne rugăm şi facem rugăciunea astfel sau spunem rugă­ciunea ca pentru noi şi transferăm harul asupra celui pentru care ne rugăm? Cum ne poate ajuta rugăciunea dacă persoana pentru care ne rugăm este păcătoasă şi nu se roagă?

– Dumnezeu poate toate. Noi, când ne angajăm într-o rugăciune, ne angajăm cu dorinţa de a-i face bine celui pe care-l avem în vedere. De multe ori nu sunt mulţumiţi părinţii cu copiii lor, de multe ori nu sunt mulţumiţi copiii cu părinţii pe care-i au, de multe ori nu eşti mul­ţumit cu un prieten pe care-1 ai, şi aşa mai departe, şi, totuşi, vrei să te angajezi pentru binele lui. Te angajezi în măsura în care poţi să o faci şi poţi să te rogi pentru el. Aşa cum se pomenesc pomel­nicele în biserică, tot aşa să-1 pomeneşti şi la rugăciuni, dorindu-i în toate binele celui pentru care te rogi.

– Nu credeţi că rugăciunea înălţată către Dumnezeu este mai presus de limitele minţii noastre şi că trebuie să ne găsim mintea în inima noastră şi să ardem în iubire şi sme­renie către Dumnezeu?

– Ba cred, dar nu ştiu dacă o puteţi face. Toate ale omului sunt la nivelul omului, nu poţi niciodată să faci mai mult decât faci de fapt. Să ştiţi că eu, atunci când m-am hotărât să mă fac călugăr, nu m-am hotărât pentru nişte avantaje, pentru nişte lucruri. îmi aduc aminte de părintele Serafim, că am pus eu odată problema cum o să pot să-i ajut pe oameni. Şi el mi-a zis: „Nu te gândi că trebuie să-i ajuţi pe oameni, ci să te gândeşti să-I slujeşti lui Dumnezeu! Va lucra Dumnezeu prin frăţia ta”. Şi aşa a fost, cum a zis părintele.

Ştiţi ce trebuie să avem în vedere când stăm în fata lui Dumnezeu? Ceea ce spunem noi la Sfânta Liturghie: „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţită”. Ce înseamnă aceasta? înseamnă că noi îi slujim lui Dumnezeu pentru Dumnezeu, pentru că este cu vrednicie şi cu drep­tate a-I sluji lui Dumnezeu. Asta e ceea ce trebuie să facem noi! Că ne mai dă Dumnezeu ceva pentru asta… e altă treabă. Ştie Dumnezeu ce să ne dea şi când să ne dea.

Aveam la mănăstire un călugăr care-mi zicea: „Să ştii că ţie Dumnezeu nu-ţi dă nicio răsplată, pentru că ţie îţi place la mănăstire!” Eu, de fapt, nu m-am dus pentru răsplată, însă nu se poate ca Dumnezeu să nu-ţi dea ce ţi se cuvine sau ce ştie El că trebuie să-ţi dea. Dar nu m-am dus la mănăstire ca să-mi dea mie Dumnezeu ceva anume. Să-mi dea ceea ce vrea El să-mi dea. Şi, dacă va zice Dumnezeu în lumea cealaltă: „Să ştii că pe tine tot fără vedere te las”, o să zic: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!”.