Se întâmplă uneori, de ia patul cu tine în sus. Nu te apuca să blestemi

– Părinte, dacă prin suferință ajungem la o adevărată smerenie, trebuie cumva să ne aruncăm singuri în ispită?

– Nici nu se pune bine problema. “Trebuie să mă agăț de o sfoară, să-mi dau drumul jos, să văd cum e cu piciorul rupt”. Avem des necazuri pentru că dumneavoastră trebuie să mai stiți si un lucru: dacă ați sti câtă râvnă pune satana ca să ne întrerupă de la lucrarea noastră duhovnicească, de la orice rugăciune nu ati mai pune asa problema!

Orice creștin e atacat, și vă spun, ca duhovnic n-am întâlnit să nu-mi spună: “Părinte, sunt atacat la rugăciune, am gânduri împrăștiate etc”. Ne atacă diavolul, ne luptă el împotrivă. Dar nu trebuie să dăm atenție. Este o mare greșeală să se stea de vorbă cu satana. Nu se stă de vorbă cu el. Se stă de vorbă numai cu Dumnezeu, dacă vrei să-l gonești. Zi “Doamne Iisuse…” și stai de vorbă cu Dumnezeu. Puterea numelui îl gonește. Chiar dacă te apasă atunci, chiar dacă te luptă. Se întâmplă uneori, de ia patul cu tine în sus. Nu te apuca să blestemi.

Asta-i o greșeală. Lui îi convine dialogul, că îl recunoști. Dar așa, prin rugăciune, îl ignori. Stai de vorbă cu Dumnezeu atunci când ești atacat. Și atunci, sigur că el – am spus de mai multe ori – a învățat foarte multă lume să se mântuiască.

Arsenie Papacioc

Ne vorbește Părintele Arsenie, Volumul 1 – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *