Nu trebuie să renunţăm la Biserica lui Hristos pentru că există slujitori nevrednici în slujba Bisericii
Modul de vieţuire care face să se împlinească persoana umană este viaţa lăuntrică, este întoarcerea cu privirea spre lăuntrul fiinţei, este rugăciunea minţii. Şi, aşa cum spune cuviosul părintele nostru contemporan nouă, Iosif Isihastul Vatopedinul, ai cărui fii duhovniceşti suntem noi, omul şi în mod special călugărul, să se îndeletnicească cu această lucrare lăuntrică. Urmând cuvântul proorocului David: “Căutaţi şi vedeţi ca eu sunt Dumnezeu!”.
Într-una din arătările de după moarte ale părintelui Iosif unui călugăr evlavios, i-a spus că mântuirea oamenilor, mântuirea omenirii constă în săvârşirea corectă a acestei lucrări a minţii. De aceea, mesajul pe care vi-l aducem de la Sfântul Munte este acest îndemn: atât cât puteţi, săvârşiţi rugăciunea Domnului. Deoarece, din nefericire, astăzi oamenii pierd foarte mult timp cu nimicuri. Cei mai mulţi dintre noi, cei mai mulţi oameni se vaită permanent că nu le ajunge timpul, că nu au timp. Şi dacă am face un “control” al felului în care îşi consumă, îşi petrec timpul, am vedea că petrec foarte mult timp ocupându-se cu lucruri de nimic. De aceea, fraţii mei, atât cât puteţi, atât cât aveţi putere, iubiţi rugăciunea! Pentru că rugăciunea este modul în care dumnezeiescul har sălăşluieşte în inima omului.
Problemele, în viaţa omului, s-au înmulţit foarte mult, şi aceasta se datorează faptului că oamenii s-au îndepărtat de vieţuirea după Evanghelia Mântuitorului. Şi se află de aceea oamenii sub o presiune negativă permanentă. Sunt tulburaţi permanent. Nu au pace înlăuntrul lor. Şi aceasta pentru că numai Hristos este pacea noastră, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel. Iar problemele din viaţa noastră nu se rezolvă numai prin a ne gândi la ele, ci se rezolvă când ne rugăm pentru ele. De aceea, atât cât ne stă în putinţă, să fim înlăuntrul Bisericii.
La Sfântul Munte vin foarte mulţi închinători astăzi. Şi de multe ori vin cu diferite justificări. Pentru ca, uneori, spun ei, se scandalizează de atitudinea, de comportamentul unor purtători de rasă din ierarhia superioară sau din rândul preoţilor. Dar aceste lucruri sunt numai pretexte, pe care nu le poate înfăţişa decât un om care se află în păcat. Noi le răspundem: “Aşa cum nu renunţăm la ştiinţa medicală pentru faptul că există şi medici slabi, tot aşa, nu trebuie să renunţăm la Biserica lui Hristos pentru că există slujitori nevrednici în slujba Bisericii”. Să nu uităm că din primii membri ai Bisericii, care au fost cei doisprezece apostoli, între ei a fost şi fiul pierzării. Dar, cu toate acestea, ştim cu toţii, după făgăduinţă Domnului nostru Iisus Hristos, că porţile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos.
Părintele Efrem Vatopedinul
