Sfiala duhovnicească este frica de Dumnezeu

Sfiala duhovnicească este frica de Dumnezeu, în înţelesul cel bun. Această frică, această strângere, aduce veselie, picurând miere în inimă, miere duhovnicească!

Vezi, un copilaş micuţ, care este timid, îl respectă pe tatăl său, se sfieşte şi, din multa sfială, nici nu priveşte la el. Vrea să întrebe ceva şi se roşeşte. Unul ca acesta este bun de pus la iconostas. Un alt copil spune: „E tatăl meu” şi se întinde înaintea lui fără respect, cu îndrăzneală. Iar, atunci când vrea ceva, cere cu pretenţia să i se dea, bate cu piciorul în podea, ameninţând.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Volumul 1, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012 – fragment