Lasă-te cu totul în mâinile lui Dumnezeu și roagă-te ca El să-ți hotărască locul pe care îl consideră cel mai bun

“Nu stiu ce sa fac cu viata mea. Ar trebui sa fac ceva in mod deosebit? Ar trebui sa-mi definesc un anumit scop pentru mine insami?”.

Ce ti s-a intamplat? Ce fel de intrebari sunt acestea? Am citit aceasta si am ramas consternat; de unde pot veni asemenea ganduri urate? Intr-adevar, tu ti-ai lamurit toate acestea cand ti-ai exprimat dorinta de a te situa la nivelul demnitatii umane, in felul in care aceasta este stabilita de Dumnezeu. (…) De unde vin aceste probleme? As crede ca printre prietenii tai se afla ganditori progresisti sau ca ai intrat intr-o societate in care exista astfel de oameni si ei te-au ratacit de la bunul simt. Asemenea oameni vorbesc aiurea. Expresii ca “binele omenirii” si “binele oamenilor” sunt intotdeauna pe buzele lor. Probabil tu, dupa ce ai auzit atat de multe idei profunde, te-ai simtit captivata de ele, si cand ai revenit la viata reala, ai constatat cu regret ca ai vegetat in cercul tau familial fara folos sau scop.(…) Omul trebuie sa cunoasca scopul exact al vietii. Totusi, este intelept acest lucru? Oare scopul nu e deja inteles? Ipoteza generala consta in aceea ca, existand o viata dincolo de mormant, scopul adevaratei vieti, fara exceptie, trebuie sa fie acolo si nu aici.(…) Asadar, iata raspunsul la intrebarea ta: “Nu stiu ce sa fac cu viata mea”. Priveste la Cer si masoara fiecare pas al vietii tale ca si cum ar fi un pas catre el.”
Intrebi: “Ar trebui sa fac ceva?”. Sigur ca este necesar. Fa orice iti cade la indemana, in cercul si in situatia ta – si crede ca aceasta este si va fi treaba ta cea adevarata; nu ti se cere nimic mai mult. Este o mare greseala sa crezi ca trebuie sa faci lucrari importante si mari, fie pentru cer sau, cum cred progresistii, pentru a aduce o contributie umanitatii. Asta nu este deloc necesar. Este necesar doar sa faci totul potrivit poruncilor lui Dumnezeu. Ce este de facut precis? Nimic in mod special, numai ce i se prezinta fiecaruia potrivit imprejurarilor vietii sale chestiuni care sunt cerute de evenimente individuale cu care venim in contact. Asta-i tot. Dumnezeu aranjeaza soarta fiecarui om si intregul curs al vietii fiecaruia face parte, de asemenea, “din vistieria” tuturor bunurilor Sale, precum si fiecare moment si fiecare intalnire. Sa luam un exemplu: Vine la noi un om sarac: Dumnezeu l-a adus. Ajuta-L! Dumnezeu, Care ti-a adus acest sarac, cu dorinta, desigur, de a te purta cu acest om intr-un fel care sa-I faca Lui placere, se uita la tine ca sa vada cum ai reactiona de fapt. El va fi multumit daca il vei ajuta. Il vei ajuta? Tu vei face ceea ce Ii este placut lui Dumnezeu si inca un mare pas spre scopul final: rasplata din Cer. Daca generalizezi aceasta intamplare, vei ajunge la concluzia ca in toate imprejurarile si in timpul fiecarei intalniri, este necesar sa faci ceea ce Dumnezeu doreste ca noi sa facem. In ceea ce priveste ceea ce vrea El, noi stim aceasta cu certitudine, din poruncile pe care ni le-a dat. Cauta cineva ajutor? Ajuta-l! Te-a suparat cineva? Iarta-l! Ai suparat pe cineva? Alearga sa-i ceri iertare si impaca-te cu el! Te-a laudat cineva? Nu te mandri! Te-a certat cineva? Nu te mania! Este timpul de rugaciune? Roaga-te! Este timpul de munca? Munceste! Etc., etc., etc.

Daca dupa toate aceste explicatii, incepi sa lucrezi in felul acesta in fiecare imprejurare, asa ca lucrarile tale sa-I fie placute lui Dumnezeu, implinindu-le potrivit poruncilor, fara nici o abatere, atunci toate problemele vietii tale se vor rezolva complet si satisfacator. Scopul adevarat este dobandirea unei vieti fericite dincolo de mormant; mijloacele sunt lucrarile potrivit poruncilor, care trebuie implinite in fiecare imprejurare a vietii. Mi se pare ca toate acestea sunt clare sisimple; nu ai nici unmotiv sa te chinui cu probleme grele.Trebuie sa-ti scoti din minte orice plan despre activitatea “foarte rentabila, atotcuprinzatoare, obisnuita intregii omeniri”, cum ar fi vorbirea emfatica (bombastica) a progresistilor. Atunci viata ta va fi privita ca fiind cuprinsa intre limitele pasnice, si care duce catre scopul final fara piedici. Aminteste-ti ca Dumnezeu nu uita nici macar un pahar cu apa pe care il vei da cuiva chinuit de sete.
Vei spune:“Totusi, este necesar sa alegi si sa hotarasti felul de viata!”.  Intr-adevar, cum sa procedam ca sa hotaram? Vom incepe sa ne gandim la problema si vom sfarsi printr-o totala confuzie in mintile noastre. Cel mai bine si mai incurajator este sa acceptam cu ascultare, recunostinta si iubire acea hotarare pe care o rosteste Dumnezeu in cursul imprejurarilor vietii noastre. In cazul tau! Te afli acum sub protectia parintilor. Ce este cel mai bine sa-ti doresti? Caldura, siguranta, libertate. Traieste, fara sa plutesti prea mult timp cu gandurile, ci sa faci cu harnicie fiecare lucru care iti cade la indemana. “Dar totusi, ai spune, gandeste-te ca este imposibil ca intotdeauna sa ramai in felul acesta. La un moment dat trebuie sa-mi incep propria viata. Cum ar trebui sa fiu atunci? Si cum pot sa nu ma gandesc la asta?”

Intr-adevar, acesta este cel mai bun mod de a gandi in aceasta problema. Lasa-te cu totul in mainile lui Dumnezeu si roaga-te ca El sa-ti hotarasca locul pe care il considera cel mai bun, in asa fel incat soarta ta sa nu aiba piedici, ci sa te ajute sa dobandesti acea viata fericita dincolo de mormant, fara sa visezi vreo soarta splendida.
Dupa ce ai hotarat in felul acesta asteapta, cu rabdare, pana cand Dumnezeu iti va vorbi. El iti va vorbi prin concursul de imprejurari si prin vointa parintilor tai. Dupa ce ti-ai intarit aceste ganduri si ai gasit liniste in Dumnezeu, traieste fara sa-ti faci planuri desarte si fa lucrurile care iti revin, cu respect fata de parinti, frati, surori si alte rude si fata de toti oamenii. Nu te gandi deloc ca aceasta viata este searbada. Orice faci aici, indiferent ceea ce este, va fi o lucrare, si daca o faci cu constiinta ca asemenea lucrare este potrivita poruncilor si ca Dumnezeu doreste asemenea lucru, atunci lucrul va fi placut lui Dumnezeu.

Sfântul Teofan Zăvorâtul