Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi, iată, este!

Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi, iată, este! Vine cu noi pretutindeni, ne aşteaptă oricât de mult am ocoli şi rătăci, ne susţine şi ne luminează chiar şi în nebuniile pe care le socotim în alergarea după plăceri şi fericiri străine ca să ne fie aproape la ceas de durere, când toţi şi toate ne părăsesc sau se întorc împotriva noastră. Să fie aproape ca, de vom voi, să ne spele, să ne panseze rănile, să ne vindece şi să ne dea veşmântul bucuriei Sale!

Domnul aude orice suspin şi vine degrabă la oricine Îl cheamă. Cei ce nu-I văd, încă, prezenţa şi nu-I simt, încă, mângâierea, sunt cei ce nu se îndură să-şi vină în sine şi să se întoarcă în casa Tatălui şi se supără pe Dumnezeu că nu-l convinge pe stăpânul porcilor din parabolă să le astâmpere foamea de bucurie cu acele amărâte de roşcove.

Dar, rugăciunea permanentă, gândul permanent la Dumnezeu, face ca harul Lui să coboare în cotidianul nostru şi să transforme toate cu prezenţa Lui! Şi, când nu o vom simţi, vom şti că El e acolo, aşa cum soarele e acolo, dincolo de nori, când e vremea rea! Atunci vom purta tristeţea sau durerea ca pe o chemare la şi mai intensă rugăciune.

 Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012 – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *