Cum se cuvine a se purta creştinii ortodocşi faţă de creştinii de altă confesiune?

Cu cei de altă religie, dacă nu ne provoacă la discuţii despre credinţa noastră cea dreaptă, trebuie să ne purtăm faţă de ei cu dragoste şi milă şi să-i ajutăm la nevoile lor, după pilda dată nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu samarineanul cel milostiv (Luca 10, 37; Matei 7, 12). Iar dacă voiesc a ne ataca credinţa noastră cea sfânta, sau Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, atunci „trebuie să o apărăm cu toată puterea până la moarte” (Războiul nevăzut, cap. XIX, de Sfântul Nicodim Aghioritul). Fiindcă se cade pe aproapele a-l iubi cu hotar, ca pe noi înşine, iar pe Dumnezeu fără de margine. Nu cumva socotind noi că iubim pe aproapele, să ne lăsăm călcaţi de cei străini de dreapta credinţă în Hristos, care voiesc a ne depărta pe noi de la ortodoxie şi a ne impune credinţa lor cea strâmbă şi ereticească. Se cade, aşadar, oricărui preot ortodox şi oricărui creştin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaş al lui Hristos, cu toată evlavia şi cu mânie bărbătească şi tare să apere prin cuvânt şi prin scris adevărul dreptei noastre credinţe. Nu se cade a fi blând acolo unde nu trebuie a te purta cu blândeţe. Că, auzi ce zice proorocul: „Acolo cel blând să fie războinic” (Ioil 4, 10). Acelaşi lucru ne învaţă şi Sfântul Pimen cel Mare, zicând: „Se cade nouă a răbda toate, măcar de ne-ar scoate cineva şi ochii sau ne-ar tăia mâna noastră cea dreaptă, iar dacă cineva voieşte a ne depărta şi a ne despărţi pe noi de Dumnezeu, atunci să ne mâniem” (Pateric, cuvântul 118). Si iarăşi zice: „Intâia oară fugi, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie cu cel ce vrea să te despartă pe tine de dreapta credinţă”.

Din cuvintele Arhimandritului Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004