Cum ne primește preablândul Tată
Felul în care lucrează iubirea lui Dumnezeu pentru a-i readuce lângă el pe toți păcătoșii este descris în pilda fiului risipitor. Fiul risipitor L-a părăsit pe iubitorul Tată și a plecat într-o țară depărtată. Însă dragostea părintească se întinde până în depărtarea unde ajunsese iubitul Lui copil: Și încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. Preablândul Tată n-a așteptat să sosească fiul Său. Deși se afla departe de El, a alergat să-l primească.
Preablândul Tată l-a primit pe fiul risipitor ”cu inima deschisă, întrucât era tată, și nu judecător. S-au încins atunci dansuri și adunări și petreceri, și toată casa era veselă și bucuroasă… Fratele cel mare s-a înfuriat din pricina aceasta, dar Tatăl l-a îmbunat spunându-i cu blândețe: ”Atunci când trebuie să-l izbăvești pe cel pierdut nu e vreme de judecăți, ci doar de iubire de oameni și iertare… Și dacă trebuia să fie pedepsit, a fost pedepsit suficient în țara aceea străină… E fratele tău, nu un străin. S-a întors la tatăl său, care nu-și poate aminti nimic din cele trecute. Sau mai bine-zis, și le amintește doar pe cele care-i provoacă compătimire, milă, blândețe și îndurare părintească.” De aceea Tatăl nu le-a spus pe cele pe care le-a făptuit fiul risipitor, ci pe cele ce le-a pătimit. Nu și-a amintit că i-a mâncat averea, ci că a căzut în nenumărate nenorociri,” Fratele cel mare din pildă gândea după justiția omenească, dar Tatăl lucra după inima Lui părintească.
Sfinții Părinți afirmă că ”în felul acesta îi primește și îi iubește preabunul Dumnezeu pe cei care se pocăiesc”. Sfântul Vasile spune: ”Tatăl așteaptă întoarcerea fiului de la rătăcire. Doar întoarce-te și, deși ești încă departe, va alerga și va cădea pe grumazul săi și va îmbrățișa cu sărutări iubitoare sufletul tău curățat prin pocăință. Va îmbrăca în cel mai bun veșmânt sufletul care s-a dezbrăcat de omul vechi…, îi va pune inel pe deget… și va pune încălțăminte în picioarele care s-au întors de la calea cea rea pe drumul Evangheliei păcii. Va proclama zi de veselie și bucurie pentru ai Săi, îngeri și oameni, și va prăznui în toate chipurile mântuirea ta”.
Această bucurie a cerului pentru întoarcerea celui pocăit domină în pildele cu oaia pierdută, cu drahma pierdută și cu fiul risipitor. Bunul păstor găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; și sosind acasă, cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. În toate cele trei pilde, Domnul ne încredințează că așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește.
Ieromonahul Grigorie, Pocăința și spovedania, Ed. Egumenița, 2019