Unul care nu s-a curăţit gândeşte în mod viclean

Cel ce face o lucrare fină duhovnicească, îl în­dreptăţeşte pe aproapele, iar nu pe sine. Şi, cu cât în­aintează duhovniceşte, cu atât mai mult se eliberea­ză şi iubeşte pe Dumnezeu şi pe oameni. Atunci nu va putea înţelege ce înseamnă răutatea, pentru că are numai gânduri bune pentru ceilalţi şi gândeşte numai curat şi pe toate le vede duhovniceşte, sfin­te. Se foloseşte chiar şi din căderile semenilor lui, pe care le foloseşte ca frână puternică pentru sinea sa, ca să ia aminte să nu deraieze. Şi dimpotrivă, unul care nu s-a curăţit, gândeşte în mod viclean şi toa­te lucrurile le vede cu ochi viclean. Chiar şi pe cele bune le întinează cu viclenia lui. Nu se foloseşte nici de virtuţile celorlalţi, pentru că este întunecat de negreala ucigaşului de om, şi astfel le explică prin vocabularul său cel viclean.

Întotdeauna este supă­rat şi totdeauna mâhneşte pe semenii lui cu aceas­tă negreală duhovnicească a sa. Dacă unul ca acesta vrea să se elibereze de această stare trebuie să înţe­leagă că are nevoie de curăţire, ca să-i vină limpezi­mea duhovnicească, curăţia minţii şi a inimii.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Volumul 3 – Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011 fragment