Tot ce se află în lume se află şi la noi în Biserică

În Sfintele Taine primim harul Sfântului Duh, ca pe o scânteie divină, pogorâtă în fiinţa noastră. După cum, pentru ca o scânteie căzută într-o substanţă să se transforme în flacără este nevoie de aer şi de mişcarea acrului, la fel este necesară o anumită atmosferă şi mişcare a atmosferei, pentru ca scânteia harului divin primită în Sfintele Taine să pătrundă în fiinţa noastră şi să devină flacără. Această atmosferă este constituită de duhul Bisericii: toate ritualurile slujbelor, ale rugăciunilor şi ale tipicurilor Bisericii, care-l înconjoară pe om în toate situaţiile. Iar mişcarea atmosferei este dată de urmarea statornică a ierurgiilor bisericeşti, după întocmirea lor, şi de neîncetata participare la ele. Mă refer la slujbele din timpul zilei: vecernia, utrenia, liturghia, praznicele bisericeşti, procesiunile Crucii, rugăciunile pentru diferite trebuinţe – în casele oamenilor şi în biserică pelerinajele la locurile sfinte şi mai ales sfintele posturi, ţinute cu evlavie şi cu împărtăşirea cu Sfintele Taine. Cu cât participă cineva cu mai multă râvnă la toate aceste sfinte ritualuri, cu atât mai tare se va aprinde în el scânteia harului, până când se va transforma într-o flacără care-i va cuprinde toată alcătuirea
fiinţei – atât cea sufletească, cât şi cea trupească. Cine va face aşa, acela nu-şi va epuiza niciodată puterile, nu-şi va pierde
niciodată vigoarea pe drum şi nu va cădea în nepăsare. Această metodă ne este dată şi pentru ca să respingem ademenirile şi desfătările lumii. Cine vieţuieşte după rânduiala Bisericii, acela, aflându-se ca şi ascuns în spatele unei îngrădiri, nu se teme de amăgirile lumii. Duhul Bisericii este asemeni cântărilor psaltice şi a molitvelor citite împotriva amărăciunii produse de respiraţia duhului lumii. De este atins cineva de această molimă, să fugă la biserică şi va scăpa de ea; sau să respecte cu statornicie prescrierile Bisericii, şi lumea nu va găsi ocazia să îl molipsească; căci tot ce se află în lume se află şi la noi în Biserică, dar în înfăţişarea cea mai curată şi mai dumnezeiască… Ei au serbări, noi avem sfinte praznice şi sărbători; ei au baluri, noi – slujbe bisericeşti; ei au teatre, noi – dumnezeieşti ierurgii. Să compare fiecare ce este mai bun şi să nu-şi piardă vremea cu amăgiri deşarte, să nu lase de dragul acestora ceea ce-i adevărat, rodnic şi hrănitor. Trăieşte, aşadar, în duhul Bisericii şi vei trăi îngrădit în atmosferă duhovnicească şi nu-ţi vor seca niciodată puterile pentru continuarea drumului, şi nici un fel de amăgiri nu te vor ademeni pe cărări greşite.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viața lăuntrică

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *