Singura virtute care nu poate fi învinsă de diavol

Zis-a avva Antonie cel Mare: ”Am văzut toate cursele vrăjmașului întinse pe pământ și suspinând am zis: Oare cine poate să le treacă pe acestea? Și am auzit glas zicându-mi: smerenia!”. Astfel de curse semănate pe pământ, pe care le-a văzut Sfântul Antonie cel Mare, sunt și astăzi mereu întinse de vrăjmașul diavol împotriva oamenilor ca să-i încurce în calea lor către Dumnezeu, către mântuire.

Și la întrebarea Sfântului Antonie: ”Cine poate să treacă nevătămat prin aceste curse?”, oare de ce nu ne-a recomandat Mântuitorul Hristos rugăciunea, postul, milostenia, credința sau alte fapte bune, ci a recomandat smerenia? Pentru că toate celelalte fapte bune sunt scumpe și de folos nouă, creștinilor, dar cea mai puternică armă împotriva curselor diavolesti este smerenia. Așa cum cea mai vicleană armă a diavolului împotriva noastră este mândria. Și, Doamne, câtă mândrie este astăzi pe globul pământesc!

Foarte rare sunt ființele care să fie smerite cu adevărat. Smerenia autentică, spun Sfinții Părinți, este singura virtute care nu poate fi infectată sau umilită de diavol. De ce? Pentru că este plină de har dumnezeiesc.

Vrăjmașul diavol, tatăl minciunii și al mândriei, se amestecă în toate faptele bune și le deformează. Vrea cineva să postească? I se șoptește de către vrăjmașul diavol că, dacă postește, va slăbi, nu va putea munci și nu va putea învăța. Și îi fură postul. Vrea cineva să se roage? Diavolul îi risipește mintea, îi aduce imagini spurcate sau îi aduce somn și oboseală și astfel îi fură rugăciunea. Vrea cineva să facă milostenie? Diavolul îi aduce frică de sărăcie, îi aduce zgârcenia și ura de săraci și așa este înșelat de diavol, acest tată al minciunii, răpindu-i faptele bune.

Arhimandrit Sofian Boghiu, ”Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe”