Prin ce fapte bune poate omul să sporească mai mult și să se apropie de îngeri?

Omul se apropie după putere de sfințenia îngerului prin neprihănire, adică sfințenie. Iar neprihănirea se câștigă mai ales prin două virtuți: dragostea și înfrânarea. Căci ”dragostea omoară în om patimile cele sufletești iar înfrânatea pe cele trupești” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Filocalia, vol.II, Cap.64, Suta I, p.47). Iarăși zice: ”Cel desăvârșit în iubire a ajuns  la culmea nepătimirii, nu mai cunoaște deosebirea între al său și al altuia, sau între a sa și a alteia, sau între credincios și necredincios, între rob și slobod sau, peste tot, între bărbat și femeie. Ci, ridicat mai presus de tirania patimilor și căutând la cea una a oamenilor, privește pe toți la fel și are față de toți aceeași dragoste, căci nu mai este la el elin și iudeu, nici bărbat și femeie, nici rob sau slobod, ci toate și întru toți Hristos” (Galateni 3, 18). Așadar, cine ajunge prin dragoste și prin înfrânare la o nepătimire ca aceasta, unul ca acela a ajuns după putere la îndumnezeire, la o nepătimire ce se apropie de îngeri. Îngerii au sfințenie și neprihănire fără osteneală, după darul lui Dumnezeu prin creație. Iar oamenii, și cu multe osteneli și lacrimi , numai cu darul și cu mila lui Dumnezeu , ajung la o anumită măsură de neprihănire. ”Nu pot diavolii să miște niciun fel de patimă în om dacă se va găsi în sufletul său dragostea și înfrânarea, fie că se va afla trupul lui în stare de veghe, fie că se va afla în stare de somn” (Filocalia vol.II, p.73)

Trei sunt stările morale generale la monahi, după Sfântul Maxim Mărturisitorul. Cea dintâi stare constă în a nu păcătui cu lucrul; a doua, a nu zăbovi în minte și inimă gândurile pătimașe; iar a treia, a privi cu mintea fără patimă trupurile femeilor și ale celor ce ne-au întristat.

Lumina și faptele credinței, convorbiri duhovnicești între ahim. Cleopa Ilie și arhim. Ioanichie Bălan, Editura Doxologia