Părinte, cum să ne pregătim?

Să ne pregătim. Dacă nu seamănă omul, cum va da Dumnezeu să crească grâul său? Omul trebu­ie să semene şi, potrivit cu ce omul va semăna, Dumnezeu va da. Şi în armată se spune: „Fii gata!”.

– Părinte, cum să ne pregătim?

– Când este cineva gata? Atunci când arma­ta este în aşteptare şi militarii sunt mereu gata, cu încălţămintele lor, cu armele şi cu corturile lor, aş­teptând ordinul.

– Cât poate ţine această aşteptare?

– Depinde. Monahul trebuie să fie întotdeauna gata, şi atunci nu se va teme de nimic. De ce să se tea­mă? De moarte? Dar ea îi va deschide uşa Raiului, pentru că sub placa mormântului e ascunsă cheia veşniciei. De altfel, monahul, oricând ar muri, se află în stare de pocăinţă. Plecarea lui din lume şi schima lui aceasta mărturisesc. Se pocăieşte şi înaintează, făcând o lucrare duhovnicească subţire. Cu cât i se măreşte dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproape­le, cu atât se micşorează dragostea faţă de sine şi nu se socoteşte. Atunci are valoare ceea ce scrie Sfân­tul Pavel: „Nimic nu ne va putea despărţi de dragostea lui Hristos”. (Rom. 8, 35)

Sfântul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Volumul 2, Trezvie duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011 – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *