Omul ori e dumnezeiesc, ori nu este deloc

Ce inseamna Dumnezeu? Inseamna dragoste, viata, si ceea ce inseamna pentru El, Dumnezeu, a spus ca trebuie sa insemne si pentru noi. Daca El spune asta, atunci unde ne aflam noi, cand ne tot targuim daca sa mergem la Dumnezeu, sa tinem seama de El, sau nu? Mantuitorul spune ca, fara aceasta inaltare la Tatal, nu este; El este, pentru ca este Tatal. „Si voi, cu Mine impreuna, porniti spre a fi vii”.

Ce a insemnat pentru Hristos Tatal, inseamna si pentru noi. Daca Dumnezeu a insemnat pentru Hristos dragoste de oameni, la fel si pentru noi sa fie. Hristos se inalta la dragostea de oameni, a Tatalui, Care este Dumnezeu. „Dumnezeul Meu e dragoste de oameni. Si al vostru tot asa trebuie sa fie: dragoste de oameni. Dumnezeul Meu e acelasi cu Dumnezeul vostru, e dragoste de oameni, lucratoare.”

Acest adevar l-a inteles Maria Magdalena si l-a transmis ucenicilor, ca sa-l stie, si despre aceasta vorbise Mantuitorul la Cina cea de Taina: „Mi-ai dat sa le dau lor viata si Eu le-am dat-o, M-am facut viata de la Tine. Si acesti ucenici ai Mei, care au inteles ce fac Eu, sa se sfinteasca si ei sa faca acest lucru ca Mine, Care port dragostea Ta, sunt dragostea Ta in oameni. Sa exprime si ei dragostea Ta, fiindca ea este sufletul lor, al oamenilor. Asta Mi-ai dat sa fac si Eu M-am sfintit, M-am angajat, facandu-Ma dragostea Ta cu care merg si le sunt inima oamenilor.”

Lucrul acesta m-a ingrijorat pe mine: Mantuitorul a spus Mariei Magdalena ca pe Dumnezeu trebuie sa-L vedem cum il vede El. Sa-L vedem ca tinta a noastra, sa ajungem sa fim ce este El: dragoste dumnezeiasca. Asta inseamna Dumnezeu pentru Domnul Hristos: sa fim ce este El, dragoste. Vorbind de Dumnezeu, inseamna – dupa parerea Mantuitorului – a deveni dragoste, cum este El. „La fel fac si Eu: devin dragostea Tatalui Meu si voi, cu Mine impreuna, deveniti dragostea lui si asta e viata voastra, e sufletul vostru. Acestia sunteti voi: dragoste dumnezeiasca, impreuna cu Mine lucrata in voi, in fiecare.” Dumnezeu, in noi, este activul dragostei, la care luam parte cu efortul total de a ne inalta la El. „Eu Ma sui la Tatal Meu si voi sa va suiti cu Mine la intelegerea lui Dumnezeu, ca dragoste, fara de care nu se poate pricepe viata”.

Dumnezeu este viata, dragoste, pe care noi trebuie s-o realizam asa cum este El. A crede in Dumnezeu insemneaza a te inalta la nivelul dragostei pe care El o reprezinta. „Tinta Mea e sa fiu dragoste – cum e Tatal – si, daca tinta Mea e aceasta, inseamna ca dragostea spre care tintesc Eu e Dumnezeul Meu, e ratiunea Mea de a fi, si atunci Ma sui la Tatal Meu”.

I-a invitat si pe ucenici sa urce, asa cum spusese Maria Magdalena: „Vreau sa-L ridic pe El la inima mea”. „Asa ma ridic Eu la Tatal, Care e dragoste, ma fac una cu El si, impreuna cu El, voi dainui in voi drept sufletul vostru. Urcandu-ma la Tatal Meu si, cu Duhul ce lucreaza acest urcus, Eu devin sufletul vostru si numai asa sunteti. Sunteti, daca Eu -impreuna cu voi si cu Tatal si cu Duhul – lucrez; sunteti, numai daca vointa voastra e pusa-n miscare, de a se identifica cu dragostea, de a fi dragoste.”

Noi ne regasim ca suflete inaltandu-ne prin lucrare la dumnezeiasca dragoste, care este Dumnezeul nostru. Tinta noastra trebuie sa fie mentinerea in conlucrarea cu Sfanta Treime, neincetat. Neincetat!

Mantuitorul a spus: „Fiti atenti neincetat si tineti legatura cu Mine si cu Tatal Meu si cu Duhul Sfant; in felul acesta veti fi vii, veti avea suflet viu si veti fi indumnezeiti. Dumnezeu pentru Mine insenineaza iubirea Tatalui Meu fata de oameni. Si ce inseamna pentru Mine Dumnezeu, trebuie sa insemne si pentru voi. Spune-le ucenicilor – i-a zis Mariei Magdalena – sa se urce cu Mine la Dumnezeu, Care este dragoste lucratoare.”

Aceasta am descoperit, ca Dumnezeu inseamna aspiratie neincetata de a ne mentine dragostea desavarsita, ca a Tatalui. Asta inseamna a-L avea pe Dumnezeu. Cand nu-i asa, nu putem zice ca-L avem pe Dumnezeu. Pe El il avem numai in masura in care duhul nostru face efortul de a cauta, de a dovedi ca nu are ratiune de a fi cineva care nu se urca la nivelul dragostei dumnezeiesti, de vreme ce se poate urca acolo. „Eu stiu ca se poate. Veniti dupa Mine, caci Eu urc acolo”.

Acolo, unde cu El l-a dus si pe talhar inca pe cruce fiind. Talharul voia sa devina dragoste, asa cum L-a vazut pe Mantuitorul cand a rostit: „Parinte, iarta-i!” A facut legatura intre „Parinte” si „iarta-i”, a inteles ca Dumnezeu e dragoste, si a vrut sa aiba si el parte de aceasta stare. Aceasta e credinta in Dumnezeu: aspiratia si efortul duhului nostru de a nu se multumi decat traindu-se pe sine ca dragoste, la nivel dumnezeiesc cu adevarat. Dumnezeu e dragoste desfasurata in noi!

„Dumnezeul Meu e Dumnezeul vostru. Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru este dragoste si Eu M-am facut dragoste ca a Lui, iar voi la fel sa va faceti, cu Mine impreuna”, si aceasta este indumnezeire. Efortul de inaltare de la conceptia mea la conceptia Mantuitorului, referitor la viata, aceasta e ratiunea noastra de a fi, e dumnezeirea in noi.

De la Mantuitorul il descoperim pe Tatal si-L marturisim ca dragoste, dar acest lucru trebuie sa fie o adevarata smulgere, un zbor de la nivelul gandirii tale, catre nivelul gandirii lui Dumnezeu, de transcendere in cer, in mentalitatea Lui; din mentalitatea mea, ma lansez in mentalitatea Mantuitorului, care e mentalitatea Tatalui. Iubind, eu sunt dumnezeiesc, si atunci atractia fiecarui om de a trai iubirea neincetat este mare, e fireasca, pentru ca numai in aceasta are el temei de existenta, numai in dumnezeiesc.

Omul ori e dumnezeiesc, ori nu este deloc. Trebuie sa avem grija cum vorbim despre Dumnezeu, caci a vorbi despre Dumnezeu insemneaza a ne juca cu propriul nostru suflet. Daca neglijam legatura cu Dumnezeu ne desfiintam pe noi insine.

Acest „Dumnezeul Meu” m-a cutremurat pe mine. De ce n-am intuit inca de pe bancile Facultatii de Teologie, de unde m-am lansat in aceasta slujire despre care Mantuitorul spune: „Ma sfintesc pe Mine insumi ca si ei sa se sfinteasca in adevarul ca Tu, Parinte, esti dragostea pe care oamenii trebuie s-o traiasca asa cum o ai Tu. Eu Ma fac in ei aceasta dragoste, invatandu-i sa se uneasca cu Mine in efortul de a Ma mentine in dragostea Ta.”

Aceasta e toata taina si, daca am sti de la inceput, am sti ca nu mai e cazul sa ne permitem delasari, amanari, odihna, pe parcursul vietii, nici o clipa. Incontinuu am tinde spre aceasta impreuna-lucrare a inimii noastre efectiv cu Dumnezeu. impreuna-lucrarea noastra cu Dumnezeu constituie insusi sufletul nostru, fiinta noastra, ratiunea noastra de a fi.

Părintele Miron Mihăilescu, Dragostea care ne îndumnezeiește