Lipsa de la slujbele bisericii și goana după câștig, după sursă de întreținere, după un trai mai bun ne fură tot timpul
Aceste prețioase cuvinte ale părintelui Iustin Pârvu, au servit drept motiv de a așterne aceste gânduri pe coala de hîrtie. Trista stare morală-religioasă a societății care suferă de un scepticism religios, de o indiferență totală față de cauza credinței, dar atrași fiind de materialismul modern, care duce la perzania sufletului este cauza depărtării de biserică a creștinilor de azi.
Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16,26) Lipsa de la slujbele bisericii și goana după câștig, după sursă de întreținere, după un trai mai bun ne fură tot timpul dat nouă de Hristos pentru ca să ne mântuim sufletul, pentru ca să ne apropiem de El, Să-I deschidem ușa inimii noastre ca să rămânem cuprinși de EL, prin Taina Euharistiei.
Dacă întrebi duminica pe numeroșii credincioși care circulă spre piață, unde merg, auzi un răspuns ferm, la piață, ce să faci? Să mai văd ce este. Într-un cuvânt să casc gura la ce mai este, la ce se mai vorbește, să am și eu sursă de judecată, să nu rămân cumva în urmă la toți ceilalți. Dacă ei, ”credincioșii” plutesc în luntre pe inerția apei la iad, de ce să nu fiu și eu alături de toți. Sau mai bine cum se stabilește timpul bun, pădurile sunt împânzite de către așa zișii creștini care, în timpul Sfintei Liturghii, fac frigărui, distrându-se în diferite moduri pe care diavolul numai le poate gândi și implanta în gândurile lor. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă.(Rom. XIII,13). În toate acțiunile noastre se vede foarte bine nerecunoștința față de Dumnezeu, un păcat dezgustător, o nelegiuire și o primejdie să-ți amintești de Dumnezeu numai la nevoie, dar să-L uiți la bucurie. Prin aceste acțiuni se arată nechibzuința hulitoare de Dumnezeu. Dacă, pe bună dreptate, este numit nechibzuit și vrednic de dispreț acel om care, ridicându-se din nimic, îl uită și îl umilește pe fostul său binefăcător, atunci ce putem spune despre cel care, în fericirea lui, uită pe Binefăcătorul lui suprem,”prin care noi suntem, trăim, și ne mișcăm” „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca să o sfințesti. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău, iar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul, nici asinul, nici străinul care este în casa ta„. După aceste cuvinte să ne cercetăm cu ce fel de sfințenie, sfințim noi ziua de odihnă, unde o sfințim, și care va fi răsplata Domnului pentru noi. Două, trei ore în săptămână sunt o povară pentru a merge și a mulțumi lui Dumnezeu, după care să cerem o binecuvântare pentru săptămâna viitoare. În biserică găsim hrană și băutură, încurajare și întărire, pace și bucurie, viață și fericire. Hrana și bucuria – pentru cei înfometați și însetați de adevăr, încurajare și întărire – pentru cei care s-au istovit în neputințele lor, pace și bucurie – pentru cei care vor mângâiere, viață și fericire – pentru cei care vor să trăiască să fie fericiți.
Prot. Victor Mihalachi
Sursa: ortodoxia.md
