Iubitorul de argint îşi ticseşte casa cu lucruri, fără a se gândi că ele sunt gunoi

Să ne ferim a ne aduna bunuri care peste puţină vreme ne vor fi cu desăvârşire nefolositoare.

După cum râurile nu pot să facă marea a da pe dinafară, nici iubitorul de argint nu se satură, oricât ar agonisi.

Omul iubitor de agonisire şi iubitor de argint este legat de griji precum un câine înlănţuit de zid.

El înmulţeşte bogăţia şi, încă mai pofteşte, şi nu încetează s-o înmulţească până ce, în sfârşit, vine moartea.

Iubitorul de argint îşi ticseşte casa cu lucruri, fără a se gândi că ele sunt gunoi.

Neagonisitorul îşi adună sieşi comoară în ceruri, însuşindu-şi prin nădejdea cea fericită bunătăţile cele făgăduite.

Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010 – fragment