Este pedepsit numai acela care primeşte blestemul său şi acela ce îl spune?

Cel ce primeşte blestemul se chinuieşte în viaţa aceasta. Iar cel ce a blestemat se chinuieşte și în viaţa aceasta şi se va chinui şi în cealaltă, pentru că va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaş, dacă nu se va pocăi şi spovedi. Pentru că, să zicem, poate cineva să te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca şi cum ai lua pistolul şi l-ai omorî. Cu ce drept faci asta?

Orice ți-ar fi făcut celălalt, nu ai dreptul să-l omori. Ca să ajungă să blesteme cineva, înseamnă că are răutate. Cineva blestemă atunci când o spune cu patimă, cu înverşunare. Blestemul când vine de la omul care are dreptate are mare putere, mai ales blestemul văduvei.

Îmi aduc aminte de o bătrână care avea un căluţ şi îl lega la marginea pădurii să pască. Fiindcă era puţin zburdalnic, l-a legat cu o funie mai tare. Odată au mers trei femei în pădure să taie lemne. Una era bogată, una văduvă, iar cealaltă orfană şi foarte săracă. Au văzut calul ce era legat cu funia şi păştea şi au zis: “Nu luăm funia să legăm lemnele?” Au tăiat-o în trei, şi fiecare din ele au luat câte o bucată să îşi lege sarcina ei. Fireşte, calul a fugit. Când a venit bătrâna şi n-a aflat calul, s-a mâhnit mult. A început să-l caute peste tot; s-a ostenit mult până să-l găsească. În cele din urmă, după ce l-a aflat, a spus supărată: “Pe ceea ce a făcut asta s-o ducă cu aceeaşi funie”. Într-o zi, fratele femeii bogate făcea glume cu o puşcă, crezând că e goală – era din cele ce le lăsaseră italienii – şi a împuşcat-o pe soră-sa în gât. Trebuia s-o ducă la spital şi trebuia funie ca să o lege pe o scară de lemn. În ceasul acela s-a găsit o bucată de funie, aceea furată, dar n-a ajuns. Au adus şi cele două vecine ale ei cele două bucăţi furate şi au legat-o de scară şi au dus-o la spital. Aşa s-a înfăptuit blestemul bătrânei: “Să o ducă cu aceeaşi funie”.

În cele din urmă a murit sărmana. Dumnezeu s-o odihnească. Vedeţi, a prins blestemul la cea bogată, care nu avea nevoie materială. Celelalte îşi aveau sărăcia lor, avuseseră oarecare îndreptăţire.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, 2003 – fragment