Dacă vezi că necredinciosul sau cel înşelat cu care vorbeşti este de rea-credinţă, nu-ţi pierde timpul

Eşti exagerat şi nejustificat de amărât pentru faptul că ai tăi nu sunt de acord cu ce faci. De ce te tulburi atâta? De vreme ce, aşa cum mărturiseşte conştiinţa ta, nu ai nici o vină pentru atitudinea lor duşmănoasă, de vreme ce n-ai făcut nimic care să justifice gândurile şi sentimentele lor, trebuie să fii cu inima împăcată. Nu te tulbura şi roagă-te pentru ei. De altfel, nu-i putem întotdeauna convinge pe ceilalţi de corectitudinea faptelor noastre şi nici de nevinovăţia motivelor pentru care facem un lucru sau altul. Fiecare om are modul lui de a gândi, propriile lui concepţii de viaţă şi propriile puncte de vedere în legătură cu problemele mici sau mari ale vieţii de zi cu zi.

Însă tu, orice lucru ai face, să îl oferi ca miros cu bună mireasmă, jertfa primită, bineplăcută lui Dumnezeu (Filipeni 4 18). Iar, atunci când iei parte la discuţii legate de credinţa noastră, să vorbeşti cu smerenie, cu blândeţe şi cu respect faţă de persoana celor cu care discuţi, oricine ar fi aceştia. Nu îi aborda aşa cum face învăţătorul cu copiii de şcoală primară. Şi nu uita că şi cel mai neînduplecat ateu este chipul lui Dumnezeu!

Însă, dacă vezi că necredinciosul sau cel înşelat cu care vorbeşti este de rea-credinţă, nu-ţi pierde timpul. De un asemenea om, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit (Tit 3, 10-11).

Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița – fragment