Cumplit vânzător este ochiul cel împrăștiat

Nu numai prin depărtarea de bucate, ci și prin oprirea ochilor, ca sa nu vadă deșertăciuni, se surpă dracul curviei, ca în ochiul cel neînfrânat este preacurvia, dupa cum si Domnul a mărturisit: «Amin zic vouă, ca tot cel ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa în inima lui» (Matei 5, 28). Pe aceasta preacurvie o dezrădăcinează cel ce îsi are ochiul jos, iar sufletul către Domnul; si cel ce si-a stapânit pîntecele si-a stapânit si privirea. Caci cumplit vânzător este ochiul cel împrăștiat, iar celelalte patimi dintru aceasta se aprind. Iar războiul privirii chinuieste pe suflet, si când este de față si când nu este, arzând mintea cu poftă. Adica, ce zic, iubitilor? A auzit cineva dulce glăsuire de muzică si a trecut. Apoi a auzit glas de jale; si plânsul a alungat dulcea glăsuire a muzicii. Asijderea încă, a gustat cineva miere si apoi a gustat ceva amar, iar amărăciunea a împins afară dulceata mierii din gâtlej. La fel si mirosirea. A mirosit cineva vreo dulceață oarecare, apoi a mirosit si împuțiciune rea. Si împuțiciunea cea rea a stins dulceata mirosirii. Apoi iarăși înlăturat răceala apei. Dar războiul ochiului celui împrăștiat arde pe minte cu poftă, si fiind, si nefiind materia de față. Încă si visuri năluceste în inimă, fiindcă dracii zugrăvesc ispita în cuget si razboiesc mintea, închipuind în imaginatie ispita. Pentru aceasta Proorocul se roagă, zicând: «Întoarce ochii mei ca sa nu vadă desertaciune» (Psalmul 118, 37), că înselăciunea poftei schimbă mintea cea fără de răutate si întru biruirea ochilor este toată osteneala dracilor. Deci, când vine dracul să închipuiască ispita si să zugrăvească în cugetul tău frumusetea vreunei femei pe care ai văzut-o vreodată sau ceva din cele asemenea, adu-ti în mijloc frica de Dumnezeu si gândul la cei ce dorm în morminte. Gândeste-te la ziua iesirii tale, când sufletul tău se va despărti de trup. Ia în minte înfricosatul si groaznicul glas pe care îl vor auzi cei ce s-au lenevit la lucrurile dreptatii si poruncile lui Hristos nu le-au păzit: «Duceti-vă de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gătit diavolului si îngerilor lui, unde este plângerea si scrâsnirea dintilor, întru întunericul cel mai dinafara» (Matei 25, 41; 22, 13); adu-ti aminte de viermele cel neadormit si de munca cea fara de sfârsit (Marcu 9, 44). Acestea gândindu-le si pomenindu-le, pofta dulcetii se va risipi din cugetul tău, precum se risipeste ceara de fata focului, ca diavolii nu pot sta împotriva fricii de Dumnezeu. Ca cel ce nu se împotriveste poftei, ci se raspândeste cu neînfrânare, slobozindu-si ochii, negresit si-a plecat si cugetul către patimi. Si, de n-ar fi fost rusinea omenească, de multe ori si trupul si l-ar fi stricat. Deci, de nu se va trezvi unul ca acesta si de nu va pune înaintea ochilor sai frica de Dumnezeu, nu va întârzia sa-si strice si trupul. Ca acestui drac ce sfătuieste a răspîndi ochii, alt drac îi urmează, care fireste cu trupul lucreaza pacatul. Ca daca va vedea cel de al doilea pe cel dintîi ca a putut pleca sufletul spre răspândire, îndată începe a-l sfătui sa lucreze păcatul si cu trupul. Si începe întru acest fel a sfătui si a zice către cel biruit de ochi: „Iată, cu voirea ai păcătuit si cu inima ai preacurvit. Acum si din poruncă ai căzut si păcatul călcării de poruncă s-a scris tie acum. Deci, acum săvârseste-ti pofta ta, ca aceeasi este si a lucra si a gândi. Deci, îndulceste-te de pofta ta”. Dar tu să nu te pleci socotelilor lui, fiindcă zice Apostolul: «Ca gândurile lui nu ne sunt necunoscute» (II Corinteni 2, 11). Ca întru aceasta voieste să vâneze sufletul tău. Ascultă o pildă pentru aceasta: Un tânar oarecare, având trei fecioare iubite, s-a dus într-o tară îndepărtată. Si, zăbovind el, una din fecioare si-a luat bărbat. A doua, biruindu-se, a curvit si a ramas îngreuiată. Iar cealaltă fecioară a zis întru sine: De nu m-as rusina de oameni, si eu mi-as lua mie barbat. Si a început fecioara a se năluci în niste gânduri ca acestea. Dar si-a adus aminte de tânarul cel din călătorie, de la care luase arvuna împreună cu celelalte fecioare. Si căindu-se, a plâns pentru gândurile rele ce s-au suit în inima ei. Deci, când va veni tânărul, care dintre cele trei fecioare îi va fi lui bine primită? Au nu cea de pe urmă care numai a gândit si nimic rău nu a lucrat? Ci încă s-a si pocăit pentru gândirea cea rea! Pentru aceasta este nevoie a zice dracului celui ce sfătuieste către fapta păcatului celui fără de lege: Desi cu ochiul am căzut si cu inima am preacurvit, însă pe această inimă care a preacurvit cu suspinuri negrăite o voi zdrobi, si voi spăla cu lacrimi ochiul ce a căzut, că «inima înfrîntă si smerită Dumnezeu nu o va urgisi» (Psalmul 50, 18). Lui I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Cuviosul Efrem Sirul, Moldova Ortodoxă