Cum poţi să te rogi neîmprăştiat
Voieşti să te desfătezi în stihurile slujbei tale şi să primeşti simţirea cuvintelor Duhului, rostite de tine? Lasă cu totul cantitatea stihurilor şi să nu te îngrijeşti de măsurile lor, sau de grija de a rosti stihurile ce ţin de felurile rugăciunii; şi părăseşte orice rostire din obişnuinţă şi gândeşte-te la ceea ce îţi spun ele şi la ceea ce se istoriseşte despre citirea vreunuia din cei călăuziţi de Dumnezeu. Să stăruie mintea ta în cugetarea lor până ce sufletul tău se va trezi prin înaltele lor înţelesuri, uimit de iconomia lui Dumnezeu şi prin aceasta se va mişca fie spre preamărirea Lui, fie spre întristarea cea de folos. Să primeşti orice este în ele spre rugăciune şi când mintea ta se va întări în acestea, a plecat tulburarea din ea. Căci nu este pacea minţii în lucrarea slugii, nici în libertatea fiilor, zăpăceala tulburării. Pentru că tulburarea are obiceiul să fure gustul înţelegerii şi al priceperii şi să le prădeze de înţelesurile lor, asemenea unei lipitori ce suge viaţa trupurilor odată cu sângele mădularelor lor.
Căci tulburarea trebuie numită, de e cu putinţă, căruţa diavolului, deoarece satana are obiceiul să se suie mereu călare pe minte şi să aducă cu el toată povara patimilor şi să intre în sufletul slăbănogit şi să-l scufunde în zăpăceală. Ia seama la aceasta, cu tot discernământul. Nu fi în vremea rostirii stihurilor cântării tale ca unul ce primeşte cuvintele de la altul, ca să nu-ţi închipui că înmulţeşti prea mult lucrarea cugetării şi să ieşi din străpungerea inimii şi din bucuria lor, ci ca de la tine, ca să rosteşti cuvintele tale ca pe o cerere plină de străpungere şi cu pătrunderea discernământului, ca cel ce înţelege lucrul lui cu adevărat.
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, volumul X, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1981
loading...
