Chinurile trupești și sluțenia trupească, efectele desfrânării

Desfranarea il zdrobeste pe om trupeste si sufleteste. Desfranatii, de obicei, isi incheie viata mai inainte de batranete, plini de rani, de chinuri si de nebunie. Cele mai infricosatoare si mai grele boli pe care le cunoaste stiinta sunt bolile provenite din desfranare. Trupul desfranatilor devine in boala ca o balta imputita, de care toti fug departe, acoperindu-si nasul cu mare scarba. Daca raul s-ar incheia astfel, ar fi mai putin infricosator. Dar devine si mai cutremurator gandul ca fiii desfranatilor mostenesc bolile parintilor lor: fiii si fiicele, si chiar si nepotii si stranepotii.
Intr-adevar, bolile desfranarii sunt pentru oameni ca un bici, la fel cum este filoxera pentru vita de vie. Din pricina acestor boli, omenirea da inapoi si ajunge degenerata mai mult decat din pricina oricaror alte boli. Imaginea este destul de infricosatoare, daca ne gandim doar la chinurile trupesti si la slutenia trupeasca, la descompunerea si putreziciunea trupului din pricina bolilor desfranarii. Insa, acest tablou nu este complet, ci la slutenia trupeasca se adauga si slutenia sufleteasca, ca o consecinta a acestui rau al desfranarii.
Din pricina acestui rau se mistuie si se distrug puterile sufletesti. Bolnavul isi pierde ascutimea si adancimea mintii, pe care le avea mai inainte de boala. El se arata fara de minte, de neinteles, confuz, tacut si mereu obosit. Isi pierde preferintele pentru orice lucru, isi pierde caracterul si se deda, cu usurinta, oricarei patimi: betiei, uneltirilor, minciunii, furtului si oricarui alt chip de rautate.

Sfantul Nicolae Velimirovici, Piramida Raiului, Editura Sophia