Ce trebuie să aibă cineva totdeauna în mintea sa, ca să facă voia lui Dumnezeu ?

Să-şi aibă mintea la Dumnezeu. Să se gândească pentru ce am venit în viaţa aceasta. Aici n-am venit să le facem pe toate şi să ne aranjăm bine. Am venit ca să ne pregătim pentru cealaltă viaţă.  Aşadar  mintea noastră trebuie să fie permanent acolo şi la orice ne ajută să mergem acolo. Prin înfruntarea cu bărbăţie a situaţiilor, prin nevoinţă smerită şi cu mărime de suflet, omul înţelege sensul vieţii duhovniceşti. Viaţa duhovnicească este bucurie, este petrecere duhovnicească. Ştiţi ce înseamnă petrecere! Să prindeţi sensul cel adânc al monahismului, nobleţea duhovnicească, sensibilitatea patristică. Sensul cel adânc al vieţii  – nu al monahismului, ci al vieţii  – toţi oamenii sunt obligaţi să-l prindă. Dacă ar fi făcut aceasta, nimeni nu ar fi avut parte de lucruri josnice, de nemulţumiri etc. Fiindcă  există  răsplata  dumnezeiască să căutăm cum să scoatem vreo dobândă pentru acolo, iar nu cum să ne asigurăm aici demnitatea noastră şi cum să câştigăm cinstiri omeneşti. Când omul se aranjează pe sine însuşi în viaţa cea adevărată, se bucură de toate. Se bucura că trăieşte, se bucura că va muri. Nu pentru că s-a îngreuiat de viaţă sa, ci se bucura că va muri şi va merge lângă Hristos.

Cuviosul Paisie Aghioritul, trezire duhovnicească, vol.II