Care este pricina pentru care păcătuim

Pricina pentru care omul păcătuieşte este înşelarea lui în căutarea binelui, de a cărui deslatare însetează şi pe care o caută Despre aceasta Sfântul loan Damaschin zice: „Şi al celor rele început şi sfârşit este binele, căci pentru bine sunt toate, şi câte sunt bune şi câte sunt potrivnice, căci şi pe acestea le facem însetând de bine, căci nimeni nu face ceea ce face privind spre rău, fiindcă răul nici nu are existenţă, ci este o lipsă de existenţă, având existenţă pentru bine, şi nu
pentru sine. Căci tot ceea ce există fie este pentru bine, fie pentru că este socotit bine”.
În căutarea binelui, omul, înşelat din necunoştinţă, face o alegere rea a celor încredinţate lui, adică alege în locul binelui adevărat ceea ce este socotit a fi bine, către care tinde nu prin fire, ci îl preferă împotriva firii din slăbirea judecăţii. Dar fiindcă binele este iubit şi dorit prin fire, omul care alege binele care nu este prin fire bine, ci este doar crezut bine, fiindcă alege un bine dorit contra firii, un bine care nu este creat de Dumnezeu, prin urmare răul, acel om păcătuieşte.
Omul este zidit şi astfel este prin fire bine, fiindcă a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, Cel mai înalt bine. Ca bun, prin fire însetează şi caută binele, frumosul şi adevărul. Pentru această sete sădită în fire, Sfânta Scriptură zice că Dumnezeu a dat legea înscrisă în însăşi inima omului, ca să fie tăcut acesta părtaş bunătăţii şi fericirii lui Dumnezeu. Păzirea acestei
legi nu dă niciodată vreo greutate celui ce o păzeşte, din pricina identităţii imboldurilor lui cu îndemnurile lăuntrice ale inimii omului. Pentru această identitate a simţirilor celui ce porunceşte şi a celui ce primeşte porunca, fericirea omului s-a întărit şi omul a fost aşezat în Rai în locul fericirii.

Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului