Când să ne aducem aminte de Dumnezeu?
Şi nu zic că nu trebuie să ne amintim oricând de Dumnezeu, ca să nu se năpustească iarăşi asupra noastră oamenii uşori şi grăbiţi în toate. Căci de Dumnezeu trebuie să ne amintim mai degrab decât să respirăm şi, dacă se mai poate spune, nimic altceva nu trebuie să facem, decât să ne amintim de Dumnezeu. Şi eu sunt dintre cei care laudă cuvântul care ne porunceşte să medităm zi şi noapte, şi să povestim şi seara şi dimineaţa şi la amiază, şi să binecuvântăm pe Domnul în toată vremea, şi, dacă trebuie să spun şi cuvântul lui Moisi, să ne amintim de Dumnezeu când ne culcăm, când ne sculăm, când călătorim, când facem orice altceva şi, prin aducerea aminte de El, să ne formăm spre o viaţă curată. Încât, nu continua aducere aminte de El o opresc eu, ci discuţia despre Dumnezeu, şi nu opresc nici discuţia despre Dumnezeu, ca pe un lucru nelegiuit, ci vremea nepotrivită pentru această discuţie, şi nu opresc nici învăţătura despre El, ci lipsa de măsură în această învăţătură. Când îngâlvirea şi săturarea de miere produce vărsătură, deşi este miere, şi când este o vreme potrivită pentru orice lucru, cum socoteşte Solomon şi cu mine, şi când lucrul bun nu este bun, când nu se face bine (cum de exemplu o floare în iarnă este cu totul ne la vremea ei şi cum este nepotrivită pentru femei podoaba bărbătească, sau pentru bărbaţi cea femeiască şi geometria pentru plâns şi lacrima pentru ospăţ), oare numai aici nu vom ţine noi seamă de timpul potrivit, aici unde mai ales trebuie preţuit el?
Sfântul Grigorie de Nazianz, Cele cinci Cuvântări despre Dumnezeu, 2008
