A nu face bine înseamnă a fi părtaş răului

În concepţia noastră creştină, răul nu are fiinţă. Fiinţă are binele. Acolo unde binele lipseşte, se instalează răul. Nimeni nu poate să spună: nu fac bine, nu fac rău, nu mă interesează ce face vecinul meu, nu intru în nici un fel de comerţ spiritual cu el, nu-l ajut şi nu-i cer niciodată ajutorul.

A nu face bine înseamnă a fi părtaş răului, căci unde lipseşte binele, se înstăpâneşte răul. Dacă nu-ţi pasă că vecinul tău este bolnav, eşti rău şi faci voia satanei. Dacă nu-ţi pasă că vecinul tău trăieşte în sărăcie şi poate un mic ajutor din partea ta l-ar salva, ai făcut voia celui rău. În materie de bine şi de rău, de mântuire şi de pierzanie, nu există zonă neutră, zonă gri, pentru că toţi suntem făcuţi cu darul lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne cere să fim lucrători.

Creştinismul e religie activă. Iisus Hristos a fost activ. El a venit în lume pentru că a vrut să ne mântuiască pe noi toţi. Şi a făcut tot ceea ce trebuie: S-a îngrijit de cele spirituale, dar şi de cele materiale. A vindecat pe cei bolnavi, a dat vedere orbilor, a curăţat pe leproşi, a înviat morţi, a ridicat din patul durerii pe cel păcătos şi pe cel care era paralizat, a stat de vorbă cu femeile pierdute, a stat de vorbă cu păcătoşii şi cu vameşii. Pe toţi i-a chemat la mântuire.

Aceasta înseamnă că nu există nici măcar un singur om în lumea aceasta care să nu aibă nici un talant de la Dumnezeu, prin care să fie chemat de Dumnezeu la mântuire. Dacă nu se mântuieşte, este pentru că el nu vrea să se mântuiască.

La slujirea Bisericii şi la slujirea lui Dumnezeu fiecare este chemat. Fiecare a primit un talant şi Dumnezeu îţi cere să foloseşti talantul acesta spre înmulţirea faptelor bune, spre sporirea ta duhovnicească, spre înălţarea ta, spre mântuire, ca să câştigi iubirea lui Hristos, Care a venit în lume şi S-a răstignit pentru noi. De aceea, vă cer tuturor să contribuiţi la bunul mers al Bisericii cu fapta, cu cuvântul, cu prezenţa la rugăciune, cu propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în afara Bisericii, cu lupta împotriva sectelor care caută să distrugă adevărata Biserică a lui Hristos, cu iubirea faţă de ceilalţi şi cu harul unităţii între noi. Să lăsăm deoparte vrajba! Să lăsăm deoparte ura! Să lăsăm deoparte critica! Fiecare este criticabil şi fiecare este lăudabil, dar noi nu căutăm nici lauda, nici critica. Noi căutăm să-L slujim pe Hristos într-o unitate deplină pentru că, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, Biserică este Trupul mistic al lui Hristos.

Capul Bisericii este Hristos şi noi suntem mădularele. Dacă un mădular suferă, tot Trupul suferă. Dacă un mădular se bucură, întreaga Biserică se bucură.

Părintele Gheorghe Calciu, ”A sluji lui Hristos înseamnă suferinţă”