A doua ispită a lui Iisus

A doua ispită este mai duhovnicească şi, de aceea, mai grea decât prima. Este vorba despre ispita conştientizării posibilităţii omului de a se împărtăşi de Dumnezeu şi de dispoziţia lui de a „controla” această legătură, astfel încât să o folosească pentru proiectele sale şi pentru „avantajele” sale lumeşti. Este vorba despre ispita, cum am spune astăzi, „negustorilor Duhului”, faţă de ispita „negustorilor banului” din situaţia precedentă. Această ispită se referă la cei care vor să „exploateze” orice valoare spirituală şi să folosească în avantajul lor orice poziţie şi autoritate spirituală pe care o deţin.

De aceea şi a doua ispită se desfăşoară într-un spaţiu sacru, acolo unde, de obicei, se află acei „exploatatori” ai duhului, acolo unde nimeni nu ar fi bănuit prezenţa diavolului. Acolo unde omul, de obicei, este mai deschis la subiectele duhovniceşti, arătându-se totodată că cedează mai uşor cugetelor duhovniceşti. Oamenii mai duhovniceşti sunt deosebi de predispuşi la această a doua ispită. Nitzche a condamnat cândva – şi din păcate nu pe nedrept – pe oamenii „duhovniceşti” că sunt în stare să jertfească „câteva kilograme din carnea lor”, numai să câştige şi să comercializeze în folosul lor duhul, dominând şi impunându-se în felul acesta „duhovniceşte” asupra celorlalţi.

Gheorghios Patronos, Parcursul istoric al lui Iisus de la iesle la mormântul gol, Editura Bizantină – fragment