Un Crez drept pentru o rugăciune dreaptă

Adresându-se catehumenilor din Biserica timpurie, Augustin spunea:

„Ceea ce tocmai aţi rostit, prin harul lui Dumnezeu, este aşezământuI ortodox al credinţei creştineşti, pe care Sfânta Biserică cu tărie se întemeiază. Aţi primit Crezul şi l-aţi dat înapoi. Încredinţaţi-vă că-l veţi păstra de-a pururi în minte şi în inimă. Rostiţi-l pentru voi înşivă în zori când vă sculaţi, cugetaţi la el când umblaţi pe drum, aduceţi-vă aminte de el când staţi la masă. Fie ca inimile voastre să cugete aceste scumpe cuvinte chiar şi când dormiţi.

Acum, cum zice predania Bisericii, după ce am dat vouă Crezul, urmează să vă învăţăm rugăciunea pe care ne-a dat-o Mântuitorul (Rugăciunea Domnească). Iar ea trebuie învăţată pe de rost şi rostită în săptămâna ce vine; şi trebuie rostită mereu de către toţi cei îmbrăţişează legea creştinească.

Iată un loc din Scriptură ce spune că toţi care cheamă numele Domnului se vor mântui (Ioil 2, 32). Dar, cum spune Sfântul Pavel, cum pot oamenii să cheme numele Domnului până ce nu cred în El ?” (Rom. 10, 13-15). Acest loc din Scriptură desluşeşte de ce nu vă învăţăm pe voi Rugăciunea Domnească înainte de a fi învăţat Crezul. Vă dăm întâi Crezul, pentru ca să cunoaşteţi ce veţi crede, iar apoi rugăciunile, ca astfel să ştiţi cine este Cel căruia vă rugaţi şi ce anume să cereţi de la El. Atunci vă veţi ruga cu credinţă, iar rugăciunea voastră va fi ascultată.”.

Anthony M. Coniaris , Introducere în credința și viața Bisericii ortodoxe, Ed. Sofia, București, 2001