Trupul nostru trebuie să fie sălaș al Duhului Sfânt

Cei doi sau trei uniți pe pământ sunt cele două sau trei facultăți sufletești: puterea cuvântătore, simțitoare și cugetătoare.

Aceste facultăți, după ce le-a cunoscut și vrăjmașul în structura lor, toate s-au întunecat, iar mântuirea noastră ar fi: adunarea lor laolaltă pe pământ, care este trupul nostru. Spun Sfinții Părinți că, dacă se vor aduna doi sau trei în Numele Domnului la un loc pe pământ, orice ar cere de la Dumnezeu, se va da lor, iar cărarea noastră este: să ne vedem că ne-am îndrăgostit de cele dinainte. Să ne întoarcem noi ca desfătați, să ne nevoim întru sine și atunci aflăm pe Tatăl și acesta-i darul nostru cel mai arzător.

„Dacă se vor uni doi sau trei în Numele Meu – zice Domnul – veți pune iarăși temelia cea veche”, să fie armonie, să fie foc către Dumnezeu. Vedeți că trebuie să ajungem la alcătuirea noastră cea din Rai și aceasta nu este cu putință decât prin Numele Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, trebuie să zicem: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, în mintea noastră depănându-se neîncetat, ca să se îmbine laolaltă mintea cu Dumnezeu și să o menținem reacțional. Să putem ajunge la auzirea celor veșnice. Să poată dăinui Dumnezeu întru noi și să vedem cele dumnezeiești, după vederea de Dumnezeu cea adevărată, ca dovadă că credința nu este numai o părere, ci, o realitate. Să zicem ca Sfântul Apostol Pavel: „mă îndoiesc de lumea cea văzută; dar, de cea nevăzută, nicidecum”. Făptura noastră, cea chemată la mântuire, să poată merge, la chemare, înaintea lui Dumnezeu. Strădania pentru aceasta ne costă, de multe ori, chiar viața întreagă. Căci călugăria, în partea ei folositoare, trebuie să-și adune părțile sufletului și ale trupului, ca să fie în stare să ajungă la prima ostenelă și să se bucure de vederea lui Dumnezeu.

Când cele două sau trei facultăți ale sufletului sunt strânse în același gând, adică în rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine, păcătosul”, numai în acest chip putem ajunge la starea a treia, de a zidi pe Domnul Iisus întru noi. Aceasta trebuie să fie strădania noastră, ca să zidim pe Omul-Iisus întru noi. Aceasta nu se poate în alt fel, decât a căuta să fim asemenea cu Fiul lui Dumnezeu în viața cea pământească pe care a dus-o. Noi trebuie să fim sălaș al Duhului Sfânt, zice Sfântul apostol Pavel: „Trupul nostru trebuie să fie sălaș al Duhului Sfânt”.

Învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Despre îndumnezeirea omului prin har”, Volumul 1, Editura Credința strămoșească, 2005 – fragment