Roagă- te pentru toţi câţi păcătuiesc şi nu cuteza să dispreţuieşti pe nimeni pentru păcatul său ori să te răzbuni împotriva lui

Atunci când alţii, lovind cu necaz şi cu strâmtorare sufletul tău, te fac să te rogi lui Dumnezeu cu durere, cu inimă umilită şi cu lacrimi pentru miluire, roagă-te pentru iertarea păcatelor lor la fel cum te rogi pentru iertarea păcatelor tale şi totodată roagă-te pentru mântuirea lor la fel ca pentru a ta. De vei ajunge să faci asta şi o vei preface în deprindere, vei primi de la Domnul belşug de daruri duhovniceşti, daruri ale Duhului Sfânt, Care iubeşte sufletul cu împreună-simţire faţă de mântuirea altora, fiindcă El însuşi, Duhul Cel atotsfânt, vrea în tot chipul să ne mântuiască pe toţi, numai să nu stăm împotriva Lui, să nu împietrim inimile noastre. Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspinuri negrăite (Rom. 8, 26).

Dacă voieşti să îndrepţi pe cineva de la neajunsurile sale, nu te gândi că îl vei îndrepta numai cu mijloacele tale: noi singuri mai mult stricăm cu propriile noastre patimi, de pildă cu trufia şi întărâtarea care ia naştere din aceasta. Mai bine aruncă spre Domnul grija ta (Ps. 54, 25) şi roagă-te din toată inima Lui, Celui ce cearcă inimile şi rărunchii noştri (Ps. 7, 10), ca El însuşi să lumineze mintea şi inima omului; dacă va vedea că rugăciunea ta suflă dragoste şi vine din toată inima, negreşit va împlini dorirea inimii tale şi degrab vei spune, văzând schimbarea din cel pentru care te rogi: Aceasta e schimbarea dreptei Celui Preaînalt (Ps. 76, 11).

De vei vedea că cineva, din diavolească silnicie, îşi îndeletniceşte inima doar cu un lucru deşert, pământesc (idee fixă), se necăjeşte mult pentru el, vorbeşte întruna despre el şi prin aceasta stârneşte în tine supărare, nu te întărâta, ci, ştiind bine că aceasta e o boală a duhului venită de la vrăjmaşul,   poartă-te blând şi lin cu cel bolnav şi întoarce-te îndată spre Dumnezeu prin rugăciune, având credinţă liniştită şi netulburată, şi zi troparul Chipului nefăcut de mână: Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre, Hristoase Dumnezeule: că de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce ca să izbăveşti din muncile vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumită strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.

De vezi  în aproapele neajunsuri şi patimi, roagă-te pentru el; roagă-te Pentru fiecare, chiar şi pentru vrăjmaşul tău. De vei vedea vreun frate că este mândru şi îngâmfat, că se poartă trufaş cu tine ori cu alţii, roagă-te pentru el ca Dumnezeu să-i lumineze mintea şi să încălzească inima lui cu focul harului. Sau zi “Doamne, învaţă-l pe robul Tău cel căzut în trufie satanicească blândeţea şi smerenia şi depărtează de la inima lui întunecarea şi povara mândriei sataniceşti!” De vei vedea pe cineva că e răutăcios, roagă-te:  “Doamne, fă-l bun pe acest rob al Tău cu harul Tău!” De vei vedea vreun om iubitor de bani şi lacom, zi: “Comoara noastră nestricăcioasă şi Bogăţia noastră necheltuită! Dăruieşte acestui rob al Tău făcut dupa chipul şi asemănarea Ta să priceapă cât de amăgitoare este bogăţia şi că toate cele pământeşti deşerta ciune sunt, umbră şi vis; să înţeleagă că la fel ca iarba sunt zilele fiecărui om, ori ca o pânză de păianjen, şi că Tu singur eşti bogăţia, tihna şi bucuria noastră!” De vezi pe vreun pizmaş,  roagă-te: “Doamne, luminează mintea  acestui rob al Tău spre cunoaşterea darurilor Tale celor mari, nenumărate şi neurmate, pe care le-a primit de la îndurările Tale fără număr, că întru orbirea patimii sale a uitat de Tine şi de bogatele Tale daruri şi sărac s-a socotit a fi,  bogat fiind cu darurile Tale, drept care caută cu pizma spre bunătăţile robilor Tăi, cu care – o, Bunătate mai presus de grai! – îi miluieşti pe toţi, pe fiecare după puterea sa şi după hotărârea voii Tale. Înlătură Stăpâne Atotbune, acoperământul diavolului de pe ochii inimii robului tău şi dăruieşte-i lui inimă înfrântă dimpreună cu lacrimi de pocăinţă şi mulţumită ca să nu se bucure vrăjmaşul întru dansul vazand că l-a prins de viu întru a sa voie şi să nu-l smulgă din mâna Ta!” Când vezi vreun om beat, zi în inima ta: „Doamne, caută cu milostivire spre robul Tău cel înşelat cu amăgirea pântecelui şi veseliei trupeşti, dă-i să cunoască dulceaţa înfrânării şi postului şi a roadelor duhovniceşti care vin de acolo”.

Când vezi vreun împătimit de bucate, care în ele vede fericirea, să spui: “Doamne, Mâncarea noastră Preadulce si niciodată pieritoare, ci dăinuitoare întru viaţa veşnică! Curăţeşte pe robul Tău de întinăciunea îmbuibării pântecelui, că s-a făcut cu totul trup şi înstrăinat de Duhul Tău, şi dă-i lui să cunoască dulceaţa mâncării tale celei duhovniceşti şi de viaţă făcătoare,  care este Trupul şi Sângele Tău şi cuvântul tău cel sfânt, viu şi lucrător!” Aşa sau în chip asemănător roagă- te pentru toţi câţi păcătuiesc şi nu cuteza să dispreţuieşti pe nimeni pentru păcatul său ori să te răzbuni împotriva lui, căci prin aceasta nu faci decât să măreşti rănile păcătoşilor, ci îndreptează-i prin sfaturi, ameninţări şi certări care să slujească drept mijloc spre curmarea răului sau păstrarea lui în hotarele măsurii.

Sfântul Ioan de Kronstadt, În lumea rugăciunii