Raiul şi iadul. Iată două lumi finale
De când Domnul Hristos a venit în această lume pământească şi a întemeiat Biserica Sa, aceasta a devenit cel mai înalt şi cel mai de seamă observator. Din ea se văd întru Hristos toate lumile, şi cele de sus, şi cele de jos, se vede şi Raiul şi iadul. Şi încă mai presus de acestea, incomparabil mai presus de acestea. Căci Domnul, coborând din Ceruri pe pământ, a unit lumea cerească cu lumea pământească. A făcut o singură lume din două lumi. A coborât pe pământ ca să-1 ridice pe om la Ceruri. Pentru aceasta a venit Domnul în această lume. A venit ca să ne arate ce este pământul şi ce este Cerul; ce este Raiul şi ce este iadul. De la El şi din Sfânta Sa Evanghelie noi ne cunoaştem destinul. Fiecare om îşi cunoaşte calea, o cunoaşte până la sfârşit: de la început până la sfârşit, de la mormânt până la înviere, de la înviere până la Infricoşătoarea Judecată şi de la înfricoşătoarea Judecată prin toată veşnicia. Nu mai există taine nedezlegate şi înfricoşătoare.
Iată, în pilda Sa de astăzi despre bogat şi despre săracul Lazăr (Luca 16, 19-31), Domnul a descoperit tot această mare taină, a rostit această Veste Bună pentru toţi. Dar tu ai putea spune că aceasta este doar o istorioară. Nu, iată, fiecare creştin este martorul acestora. Fiecare creştin în această lume trăieşte având în vedere că în cealaltă lume îl aşteaptă Raiul şi iadul. O a treia cale nu există. Şi fiecare Sfânt încă de când era pe pământ, a ajuns la o anumită măsură a acestor lumi cereşti şi era în ele, nădăjduind în ele după mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Iată-l pe marele şi slăvitul Apostol Pavel. Ce s-a întâmplat cu el? El a văzut şi a trecut prin toate lumile de sus. Luaţi aminte, scrie el creştinilor corinteni, cunosc un om în Hristos, care a fost răpit până la al treilea Cer (2 Corinteni 12, 2). Acesta a fost el. Fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, nu ştiu. Şi acelaşi om a fost răpit în Rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască (2 Corinteni 12,3-4). Ce a văzut el acolo? Ceea ce a văzut acolo, a făcut cunoscut tuturor corintenilor că aceasta nu se poate descrie. Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 2, 9).
Şi ce să spunem despre marele şi slăvitul Ioan Teologul, care a scris Apocalipsa şi ne-a adus la cunoştinţă taine minunate, a cuprins toată istoria pământului, toate evenimentele importante, toţi creatorii de seamă ai istoriei. Cine este cel mai important Creator? Ce a văzut Sfântul Ioan Teologul pe insula Patmos, atunci când Domnul l-a învrednici să fie în Duh, după cum ne spune (Apocalipsa 1, l-l0)-A văzut întreaga istorie a omenirii şi cum că, pe de o parte, Dumnezeu este Creatorul de seamă al ei, iar pe de altă parte, diavolul, iar omul – în centru. Omul cu voia sa liberă a optat fie pentru Dumnezeu, fie pentru diavol. Sau pentru Dumnezeu sau pentru diavol. Oamenii care îi slujesc Domnului Hristos în această lume, îi slujesc prin Evanghelie, prin bine, prin dragoste. Iată, aceşti oameni poartă, la urma urmelor, biruinţa, după cum spune Sfântul Ioan. Şi cei care slujesc răului, care slujesc păcatului, care slujesc răului şi răutăţii şi născocitorului răului, diavolul, se duc în iad.
Raiul şi iadul. Iată două lumi finale, lumi în care orice fiinţă omenească de pe pământ se duce. Toată istoria omenească se încheie cu acestea. Aceasta este viziunea Sfântului Ioan Teologul. Slăvitul Ucenic pe care Domnul Hristos l-a iubit în chip deosebit (Ioan 13, 23; 21, 20), a fost învrednicit de această mare slavă, ca lui să i se descopere taina finală, ultimă, din lumea pământească şi din lumile care sunt deasupra pământului. Şi dacă veţi merge de la un Sfânt la altul, de la ei toti auziţi acelaşi adevăr, adevărul lui Hristos despre Rai şi despre iad. Amintiţi-vă de Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos, care de asemenea a fost înălţat până la al treilea Cer şi la celelalte Ceruri Şi a văzut întregul Rai, toată frumuseţea acelei lumi, frumuseţea care nu se poate descrie sau exprima un fel de cuvinte.
Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre veşnicie, predici alese
