Prin inimă se îndeplineşte cea mai înaltă funcţie a duhului omenesc

Sfântul Macarie cel Mare ne spune: „Inima conduce tot şi, când harul cuprinde toate sectoarele inimii, domneşte peste toate cugetele sufleteşti. căci acolo trebuie să ne uităm şi să vedem dacă este scris harul legii duhului”.
Toţi oamenii care trăiesc o viaţă duhovnicească foarte profundă, vorbesc din proprie experienţă despre faptul că, în starea bună şi plină de har a sufletului, se simte în inimă o bucurie plină de pace, o linişte adâncă şi căldură. care cresc întotdeauna datorită rugăciunii neîncetate şi înflăcărate şi în urma faptelor bune. Şi, dimpotrivă, lucrarea în inimă a duhului răutăţii dă naştere la o agitaţie plină de tulburare, la o senzaţie de fierbinţeală sau de frig şi la o nelinişte nemăsurată.
„Oricât de îndoielnic ar fi lucrul acesta pentru cei necredincioşi, noi susţinem”, spune Sfântul arhiepiscop Luca (Voino-Iaseneţki), „că inima îşi poate însuşi insuflările foarte clare direct ca pe cuvintele lui Dumnezeu. Iar aceasta nu le aparţine numai sfinţilor”. „Şi eu”, continuă Vlădica Luca, „asemenea multora, nu o dată am simţit aceasta cu foarte mare putere şi cu profundă emoţie sufletească. Citind sau ascultând cuvintele Sfintei Scripturi, dintr-odată am avut senzaţia cutremurătoare că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, adresate mie în mod direct.”.
Inima nu numai că percepe lucrarea Duhului lui Dumnezeu, dar, ca centru al vieţii noastre duhovniceşti, se desăvârşeşte şi se îndreaptă spre cunoaşterea lui Dumnezeu, (în Pilda semănătorului, însuşi Domnul spune că sămânţa cuvântului lui Dumnezeu este semănată în inima omenească.)
Prin inimă se îndeplineşte cea mai înaltă funcţie a duhului omenesc: credinţa în Dumnezeu şi dragostea faţă de El. Inima este centrul dragostei. „Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune” (Luca 6, 4). În inima noastră cresc virtuţile: smerenia, blândeţea, milosârdia, răbdarea; ea este vasul credinţei. Inima curată este bogăţia noastră, este slava noastră. De aceea şi este reşedinţa sufletului nostru.
De aceea şi cerem noi: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmul 50, 11).

Arhimandrit Ioan Krestiankin, Cugetări despre sufletul nemuritor, Editura Egumenița