Păcatul conviețuirii fără cununia religioasă

În afară de cerințele fizice, omul are în plus necesități și datorii superioare, sufletești, și deci are nevoie în căsnicie și de binecuvântarea lui Dumnezeu, adică de cununia religioasă.

Cei ce trăiesc fără această cununie nu li se pot primi darurile si pomelnicele la Sfântul Altar și nu pot fi nași, nici la cununie, nici la botez. Ei nu se pot mântui decât dacă se cunună la biserică făcând și un canon de câțiva ani oprire de la Sfintele Taine ( După pravila bisericească de Arhim. Nicodim Sachelarie ) .

Sinodul I Ecumenic, în canonul 3 si VI Ecumenic, în canonul 5, opresc cu desăvârșire pe clericii de orice grad să aibă vreo femeie îngrijitoare la casele lor, ” afară de mama, sora sau mătușa, sau pe alte persoane care nu pot fi bănuite de legătura de concubinaj ” … ” Iar, dacă cineva ar călca cele hotărâte de noi să se caterisească. Aceasta să respecte și cei căsătoriți, având grijă de curățenia lor morală ” . Vezi, deci, ce grijă au avut Sfinții Părinți să păstreze viața morală în Biserica lui Hristos și cu câtă tărie au luptat împotriva smintelii și a cumplitului păcat al desfrânării !

Părintele Cleopa Ilie