Nu numai fapta poate fi păcătoasă

N-aveţi nimic de spus la spovedanie? Asta fiindcă sunteţi neprihănită. Ne vom ruga la Dumnzeu să vă facă păcătoasă, adică să ajungă la dumneavoastră glasul vameşului: „Doamne, fii milostiv cu mine, păcătoasa!”. Rugaţi-vă aşa: „Fă-mă, Doamne, să-mi văd păcatele”… Iar în acest timp trudiţi-vă şi deprindeţi-vă să umblaţi în faţa Domnului. Pe măsura însuşirii acestei deprinderi, veţi începe să coborâţi de pe treptele neprihănirii în mijlocul păcătoşilor… şi când vă veţi alătura lor, nici nu vă veţi mai putea număra toate păcatele.
Nu numai fapta poate fi păcătoasă, ci şi gândurile, simţămintele şi dorinţele pot fi păcătoase. Acestea din urmă nu se văd, căci nu există ochi care să se uite în inimă şi să zică: „iată neprihănirea!”. Ochiul nu poate privi când este înceţoşat de deşertăciune, ca de praf.
A umbla înaintea lui Dumnezeu înseamnă a nu-ţi îndepărta atenţia de la El: acesta este ţelul. Dar a cugeta despre El în treacăt şi fără continuitate nu e deajuns. Când va veni, Domnul îţi va judeca gândurile şi închipuirile. Iată că ţi se vor descoperi păcatele! Vai şi-amar câte se vor găsi!

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *