Lucrarea Duhului conduce în veci spre tot mai deplina asemănare cu Hristos a celor ce cred în El
Duhul Sfânt vine la noi numai din Domnul Iisus Hristos, adică prin umanitatea Lui, după ce a fost ridicată prin înălţare la Tatăl, adică s-a umplut de Duhul, cum e plin El şi ca Dumnezeu; adică numai când ea e copleşită de Duhul, încât nu mai e văzută cu ochii noştri de acum. In faptul că e de trebuinţă ca Fiul să se înalţe la Tatăl ca să-L poată trimite pe Duhul, e implicată purcederea Duhului de la Tatăl. Duhul Sfânt nu vine însă ocolind pe Hristos, căci aceasta ar însemna că revelaţia lui Dumnezeu şi comunicarea lui Dumnezeu cu umanitatea trece mai departe de la Iisus Hristos, sau că în Hristos nu ni se dă Dumnezeu în întregime; ar însemna că se revine iarăşi la o revelare a lui Dumnezeu şi la o comunicare a Lui în afara umanului asumat în modul culminant în Hristos. Dar umanitatea lui Hristos rămâne mijlocul culminant prin care Dumnezeu a venit şi rămâne în legătură cu noi. De aceea, «Duhul de la Sine nu va grăi, ci din al Meu (din Hristos) va lua şi va grăi» (Ioan 16, 14). Dar Duhul nu repetă cele spuse de Iisus în mod concentrat, ci scoate din intimitatea dumnezeiască a Iui Hristos, unită în mod suprem cu umanitatea, deci din forma umană a comunicării Lui cu noi, alte şi alte laturi, alte şi alte lumini şi puteri, în alte şi alte forme şi grade. Lucrarea Duhului Sfânt e o lucrare progresivă, ţinând seama de eforturile sporite ale omului şi de mereu noile forme de înţelegere ale lui. Duhul Sfânt «conduce la tot adevărul» (Ioan 16, 13), în mod treptat, pe măsura creşterii noastre ca indivizi şi ca umanitate în capacitatea de a-L înţelege. Lucrarea Duhului conduce în veci spre tot mai deplina asemănare cu Hristos a celor ce cred în El.
Dumitru Stăniloae, nota de subsol la Cele 100 de capete ale lui Calist și Ignatie Xanthopol, în Filocalia, vol.VIII