Hristos cu noi
Un om ce a vizitat Germania după al Doilea Război Mondial a spus că, vizitând oraşele bombardate, a observat că oamenii ieşeau din subsolurile clădirilor ruinate, adunând cărămizi si clădind mai întâi biserici, iar nu fabrici spre a reface economia. Întrebând de ce, i s-a răspuns: „Clădim întâi biserici, fiindcă aici poporul nostru va dobândi duhul pentru reconstrucţie.” Biserica e izvor de putere, fiindcă nu este altceva decât Hristos prelungindu-Se pe Sine în spaţiu şi timp, Hristos continuând a fi prezent cu noi, Hristos continuând să ne mântuiască, Hristos continuând să ne umple cu plinătatea vieţii dumnezeieşti. Există o poveste despre Zaheu, vameşul cel necinstit, pe care Iisus l-a chemat jos din dud spre a cina cu el. Zaheu, aşa cum vă amintiţi, a fost convertit ca urmare a întâlnirii sale persona1e cu Mântuitorul. În anii următori, spune tradiţia, Zaheu obişnuia să se scoale devreme în fiecare dimineaţă, să ducă o găleată de apă la acel copac şi să-l ude cu grijă la rădăcină. Odată soţia sa l-a urmat şi, întrebându-l de pricina ciudatei griji pentru vechiul dud, Zaheu i-a răspuns: „Aici L-am găsit pe Hristos”. Biserica este locul unde Îl găsim pe Hristos. Acolo suntem botezaţi. Acolo auzim cuvântul Lui. Acolo vine să Se sălăşluiască în inimile noastre când Îl primim în Sfânta Împărtăşanie. De aceea iubim Biserica. De aceea o sprijinim. De aceea lucrăm pentru ea. De aceea ne ducem în lume în fiecare duminică, spre a fi Biserică oriunde ne-am afla.
Anthony M. Coniaris, Introducere în credința și viața Bisericii Ortodoxe, Ed. Sofia, București, 2001
