Duhul Sfânt ne poate descoperi tuturor Veşnicia pe măsura în care fiecare şi-a curăţit inima de răutate şi de invidie

Vorbiţi-ne, vă rugăm, puţin şi despre Duhul Sfânt.

Uite, frate, cum este… Am aici câteva foi pe care îmi mai notez… Uite: întâiul cuvânt pe care trebuie să-l spună cineva atunci când vorbeşte despre Duhul Sfanţ este că Duhul Sfânt este Duhul Păcii.

Mai trebuie să ştim aşa:

— întâi de toate faptul că, atunci când eşti umbrit de Duhul Sfânt, nu mai vezi şi nu mai realizezi nici măcar faptele bune pe care le-ai făcut. In acea minunată clipă ştii doar de unde vii, unde trebuie să mergi şi ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge la desăvârşire.

Apoi:

— Atunci când raza Duhului Sfânt îi atinge pe cei îmbunătăţiţi duhovniceşte şi se pogoară în inima lor, aceştia se văd mici şi neînsemnaţi, văd doar mila lui Dumnezeu şi multele lor scăderi şi, astfel, apar la ei la­crimi izvorâte din suspinul inimii.

— Toţi acei care rabdă pentru Dumnezeu, toţi acei ce nu cârtesc, au şi multe momente în care socot că sunt distruşi, că ei ar fi cei mai păcătoşi şi mai nevrednici oameni de pe faţa pământului. Insă tocmai aceste persoane, cei care se feresc din calea oamenilor, cei care ştiu să se roage în singurătate, nevăzuţi de nimeni, nu se mai pot opri din plâns şi din adâncul suspin al inimii. Şi asta datorită Duhului Sfânt.

— Pe măsură ce Duhul Sfânt se lasă simţit, fiecare din noi poate vedea că, odată ce ne vom pune la rugăciunea cea adevărată, nici măcar nu vom mai dori să auzim de veacul acesta îngrozitor.

Acestea sunt daruri cu adevărat mari şi cunosc călu­gări sau creştini care au o lucrare atât de minunată încât, de câte ori îşi adună mintea în rugăciune, ori de câte ori spun rugăciuni, ei odihnesc pe Duhul Sfânt.

Iar Duhul Sfânt, Cel atât de plin de milă pentru ome­nire, ne poate descoperi tuturor Veşnicia pe măsura în care fiecare şi-a curăţit inima de răutate şi de invidie.

Acelea sunt momente cu adevărat extraordinare, cli­pe în care sufletul nu mai este căzut, nu mai boleşte, ci este plin de bucurie, simţind din străfunduri că Dum­nezeu este cu el.

Şi iar:

— Duhul Sfânt ne miluieşte şi ne ajută pe măsura smereniei noastre.

— Pe măsură ce vom spune rugăciunea, Duhul Sfânt va biciui diavolii şi ne va descoperi cu cine luptăm de fapt.

— Trebuie să ştim că noi, cu puterile noastre, nu pu­tem face nimic. Doar cu ajutorul Duhului Sfânt vom învinge, şi asta pe măsură ce vom înainta în rugăciune.

— Pe măsură ce te nevoieşti şi alergi la Dumnezeu, cu atât mai mult te va ajuta Duhul Sfânt şi-ţi va descoperi ce ai nevoie.

— De multe ori dăm vina pe celălalt ca fiind răspun­zător pentru păcatele noastre. Nu-i adevărat! Noi sun­tem răspunzători, nu altcineva. Dacă vom trăi în pace şi înţelegere, dacă va dispare duşmănia dintre noi, Duhul Sfânt ne va ajuta.

— Toţi acei care au inima plină de dorul de Dum­nezeu trebuie să ştie că în ei sălăşluieşte Duhul Sfânt însuşi.

Iar dorul de Dumnezeu îl vei putea căpăta doar îm­plinind cuvântul acestui Sfânt Părinte: „Strigă la Dum­nezeu prin fapte bune!”.

Deci, pe măsură ce noi ne vom duce la Sfânta Biserică, pe măsură ce vom face fapte bune, pe măsură ce ne vom învăţa a ierta, Duhul Sfânt ne va aprinde inima de do­rul de Dumnezeu, iar, când sufletul ne va părăsi săracul trup, acel dor ne va odihni Dincolo.

— Sincer vă spun: „Nu vă speriaţi, nu deznădăjduiţi, căci Duhul Sfânt va da tuturor celor merituoşi putere de a ajunge la un progres şi la un anumit spor duhov­nicesc”.

Mă mai uit uneori la cei din Sfintele Mănăstiri… Mai găseşti câte un călugăr sau câte o maică ce nici nu des­chide gura, nu cârteşte. Doar spune mereu; „Doamne Iisuse”.

Aceste persoane, câte mai există, sunt de foarte mare valoare pentru Sfintele Mănăstiri, căci numai ele ştiu cel mai bine ce înseamnă şi ce putere are adevărata Ru­găciune. Doar aceste persoane, prin nevoinţa lor, vor putea birui primele duhurile cele rele.

— Dacă vom reuşi să ne unim smerenia cu pocăinţa, Duhul Sfânt se va lăsa simţit, va coborî asupra noastră şi întotdeauna ne va ajuta.

— Aşa să ştiţi, pe măsură ce veţi avea căinţă Duhul Sfânt vă va ajuta şi vă va descoperi două drumuri: pri­mul drum, cel mai drept, va fi un drum către prăpastie şi spre cele rele, iar altul, ceva mai greoi, va fi drumul către Cer.

Căci Duhul Sfânt nu ne forţează, Dumnezeu nu vrea să-L iubim forţat. Dumnezeu este atât de bun, de sfânt şi de minunat încât ne face conştienţi pe fiecare din noi că avem întotdeauna de ales între aceste două căi.

– Vin mulţi la mine şi-mi spun: „Părinte, nu mai am pace deloc, simt un iad în suflet!”. Eu îi îndemn atunci să se ducă la mărturisit, să se scoale noaptea la rugăciune, să nu năpăstuiască pe nimeni, pentru a putea să le fie primită rugăciunea. Doar aşa Duhul Sfânt ne ajută să dovedim în viaţă.

– Totdeauna când vine diavolul cu ispitele, să ştii că şi Duhul Sfânt e de faţă. Duhul Sfânt nu-1 izgoneşte, ci, mai întâi ne luminează mintea, pentru a putea deosebi Binele de rău. Deci, dacă noi fugim atunci la Dumne­zeu şi ne păzim privirea, ca să nu privim aceste fiinţe, suntem salvaţi.

– Şi un ultim cuvânt despre asta: dacă mâncăm bine şi dormim bine, Duhul Sfânt stă departe de noi.

 Fabian Anton, “Convorbiri cu părintele Proclu Nicău – pustnicul din Munţii Neamţului”