De ce nu-l poate ajuta Biserica?

Cum putem înțelege să nu ne iubim pe noi?

Pe măsură ce ne smerim, nu stăm de vorbă cu gândurile, și totodată îl miluim pe trup strict necesar. Aceste duhuri, prin care caută să se iubească cineva pe sine, ori părerea de sine că el e cineva, acestea diavolul le aduce. Dar cândva, pe măsură ce sporești în smerenie, aceste duhuroi nu mai luptă. O perioadă luptă, apoi se retrag; și dacă nu s-a învoit cu ele, scapă omul. Întâi luptă cu duhul slavei deșarte; dacă se lasă biruit, stă de vorbă cu gândurile, vine duhul mândriei; și dacă nici acelea nu le-a putut birui, atunci vine duhul trufiei. Și la duhul trufiei Biserica nu-l mai poate ajuta. Gata, atunci numai Dumnezeu, dacă face vreo minune.

De ce nu-l poate ajuta Biserica?

Știi de ce? Pentru că Duhul Sfânt pe toți păcătoșii îi iartă de pe fața pământului, dar pe omul mândru, mai ales trufaș…Numai așa, dacă vrea Dumnezeu, poate a avut niște fapte bune și îl smerește cu unele lovituri grele, ca să spun așa. Fără să vrea se trezește în închisoare, ori se vede că-i încurcat din toate părțile, și se vede într-o prăpastie, iar atunci fără să vrea dispare și trufia și mândria, și nu se mai ia după gânduri, caută pocăință și atunci Dumnezeu iar îl primește… Cât timp omul este în trup, are ocazia să câștige.

Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, 2010 – fragment

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *